As avea doua intrebari pentru cei care au copii.
1. Se intampla sa fie cineva pe aici, care sa fi avut sau sa aiba copil extrem de energic si greu de controlat? Baiatul meu de aproximativ 5 ani imediat, este foarte destept si creativ (aici chiar asta-i adevarul), insa la capitolul ascultare, ma face bucatele. Nu stiu cum sa il mai rog sa ma asculte. In plus, bombane in continuu. Imi vine sa pun joarda pe fundul lui, dar si asa, m-as racori doar eu, iar lui i-ar iesi pe cealalta ureche. Ma gandesc sa-l dau la un sport de iarna de performanta. Suntem intr-o zona montana (eu fac naveta la scoala) si ma gandeam la varianta ca poate un instructor, il poate domoli. Si el vrea sport. Oare toata nesupunerea asta vine din cauza lipsei tatalui?
Simt ca cedez nervos.
2. Nu sunt genul care sa piarda timpul la tv, insa am nimerit din intamplare sa vad un serial corean (ura de fiica, ii spune; seo young my daughter) pe care ulterior l-am vazut tot, online, cu subtitrare in engleza. M-a ravasit total. Ma rog, revenind la idee, am ramas profund impresionata de respectul copiilor fata de parinti, despre cum tatal este capul familiei si cum acesta le asigura tot ceea ce trebuie si cum copiii nu se casatoresc fara acceptul parintilor (aici adaug aspectul social si aranjarea casatoriilor). In ce masura fata de cele mentionate, sunteti de acord ca parinti? Eu una am ramas profund uimita, dupa care am citit despre cultura lor.