[antiecumenism]

IX. PROBLEMA VECHIULUI CALENDAR


In aceasta atmosfera de degenerare,ca urmare a presiunii exercitate de stat,s-a facut subit primul pas oficial al Bisericii Grecesti catre papa:adaptarea calendarului papal.
Din pacate,putini sunt cei care au inteles semnificatia chestiunii „vechiului calendar”.Majoritatea pun impotrivirea sustinatorilor vechiului calendar pe seama ingustimii de spirit a celor inculti,acesta fiind un alt semn al adancului dispret pe care,plini de sine,cei instruiti il nutresc fata de cei neinstruiti.Dar,pentru ca acesti oameni sa opuna rezistenta in felul in care au facut-o,ei trebuie sa fi avut cel putin un zel religios si o preocupare spirituala ce lipseste masei celor nepasatori,care,necunoscand adevarata natura a problemei,au luat-o pe urmele majoritatii ierarhiei.Nici unul dintre teologii luminati sau dintre adeptii lor nu a dat nici macar o dovada de durere fata de divizarea Bisericii Grecesti,nici nu a incercat vreunul dintre ei sa raspunda la strigatele indurerate ale atator mii de credinciosi.Cei mai multi erau de partea lor;numarul lor mare le-a conferit intotdeauna un sentiment de siguranta.In realitate,ei nici macar nu au avut majoritatea de partea lor.Caci,desi existau doar cateva mii de sustinatori ai vechiului caledar si milioane de adepti ai celui nou,cei cateva mii erau credinciosi care sufereau pentru Biserica,in vreme ce in randul milioanelor de indiferenti,materialisti si atei,adepti ai noului calendar,este indoielnic ca s-ar putea gasi cateva mii de oameni cat de cat credinciosi.Dar le-au zambit cu dispret acelor marturisitori simpli ai Ortodoxiei,spunand ca refuza din superstitie sa-si modifice calendarul,ceea ce nu este just.
Problema nu este insa aceasta.Nu erau indreptatiti sa-i acuze pe sustinatorii vechiului calendar.Chestiunea nu era care dintre cele doua calendare este cel corect.Este un lucru cunoscut ca ambele calendare sunt inexacte.Nici sustinatorii vechiului calendar ,nici sustinatori celui nou nu isi sprijineau ideea pe ratiuni de acuratete astronomica.Motivul care a provocat decizia introducerii noului calendar in Grecia nu a fost nici astronomic nici teologic.A implicat pur si simplu una dintre multiplele capitulari ale ierarhiei aservite statului,care i-a cerut acest lucru pentru a-si facilita tranzactiile comerciale.
Refuzul sustinatorilor vechiului calendar de a se conforma s-a bazat pe un motiv cat se poate de teologic,care provenea dintr-o profunda cunostiinta ecleziastica.De fapt,unitatea liturgica a Bisericii a fost pusa in pericol in favoarea unor interese politice.Schimbarea calendarului a fost urmarita de ruptura armoniei liturgice dintre Biserica Greceasca si celelalte Biserici Ortodoxe care pastreaza vechiul calendar pana in ziua de azi.Si nu a fost doar o chestiune de dezacord in viata liturgica a Bisericii militante-continuitatea vietii liturgice a Bisericii militante cu cea triumfatoare a fost si ea intrerupta.
In Grecia,cand clopotele de la biserica ii cheama pe credinciosi sa sarbatoreasca Craciunul,iar coristii canta cu bucurie:”hristos s-a nascut,slava Tie”,milioane de frati ortodocsi de-ai nostri din restul lumii si de pe Muntele Sfant sunt inca in postul Craciunului;ei nu aud clopotele,si nici nu canta cu noi imnurile de bucurie ale Nasterii Domnului.
Isi poate cineva imagina ceva mai rau pentru Biserica decat aceasta ruptura in armonia liturgica,care ne instraineaza spiritual nu numai de Bserica triumfatoare a celor care au adormit in Hristos,ci si de Sfintii care au celebrat Liturghia conform vechiului calendar pe care l-am respins ?
Au fost necesare atatea eforturi ale Parintilor,atatea sinoade pentru a se adopta acel calendar festiv-si toate acestea pentru a realiza o armonie liturgica intre bisericile crestine,intrucat aceasta armonie si intelegere exprima unitatea liturgica interna a Bsericii.Aceasta face ca Biserica sa fie in mod vadit una,in ciuda numarului mare de biserici locale.Biserica nu devine una asa cum crede papa,printr-o disciplina dura si prin supunere fata de o ierarhie stabilita dinainte,avand drept cap un singur individ care pretinde a-L inlocui pe Hristos pe pamant,ci devine una prin impartasirea tainica cu Trupul si Sangele lui Hristos.Fiecare biserica in care se savarseste Sfanta Impartasanie si in care credinciosii sunt adunati „in acelasi loc”cuprinde intreaga imagine a Bisericii Una,Sfinte Sobornicesti si Apostolesti.Ceea ce face ca o parohie sa fie un trup cu toate celelalte parohii si ca o eparhie sa fie un trup cu toate celelalte eparhii este aceasta impartasire mistica a tuturor din Trupul si Sangele lui Hristos,in Sfantul Duh si in adevar.
Asadar ,unitatea Bisericii este o legatura de taina care se instituie in timpul Sfintei Euharistii,cand credinciosii se impartasesc din Trupul si Sangele lui Hristos.Crestinii sunt un singur trup,cei care traiesc pe pamant in ziua de azi,cei care au trait inaintea noastra in veacurile trecute si cei care vor trai in anii ce au sa vina;si aceasta,intrucat avem o radacina comuna,Trupul lui Hristos.”Noi cei multi suntem o paine ,un trup,caci toti ne impartasim din Pinea cea unica”.
Prin urmare,unitatea Bisericii nu este nici administrativa ,nici disciplinara ori organizatorica,ci liturgica.De aceea este atat de important calendarul festiv.unitatea care se naste din Sfanta Impartasanie,unica Credinta si unicul Botez inceteaza a se mai manifesta in exterior atunci cand exista anarhie liturgica.Forma si cuvintele Liturghiei au fost stabilite dinainte,astfel incat toate bisericile sa i se inchine lui Dumnezeu in acelasi fel.Iar cartea de rugaciuni pentru fiecare luna (Mineiul) contine imnurile zilnice care comemoreaza Sfintii zilei si cantarile pentru fiecare zi sfanta.In felul acesta,nici o neintelegere nu poate perturba armonia liturgica.Pana si muzica si iconografia,care sunt numite arte liturgice,au fost prescrise in mod similar,in asa fel incat nici un pictor de icoane si nici un corist sa nu picteze icoane ori sa psalmodieze dupa propria-i imaginatie,el fiind obligat sa-si adapteze indemanarea si abilitatea personala la prototipurile celui mai auster realism spiritual.Si,in acelasi fel,calendarul sarbatorilor a fost fixat dinainte,astfel incat nici un preot sa nu poata celebra zilele sfinte oricand doreste,ci in asa fel incat sa existe o comuniune absoluta a rugaciunii in randul tuturor credinciosilor de pe pamant.
Asadar,ceea ce face artistul care picteaza icoane ale Bisericii dupa propriile sale gusturi,dispretuind Traditia,si ceea ce face coristul care distruge armonia liturgica cantand in mod teatral in biserica,in loc sa psalmodieze,este exact ceea ce au facut si ierarhii greci,perturband armonia liturgica a Bisericii Ortodoxe prin hotararea de a se respecta in Grecia un calendar al sarbatorilor diferit de cel pe care il urmeaza celelalte Biserici Ortodoxe si Sfantul Munte Athos.Astfel,pe Muntele Sfant se celebreaza un Sfant diferit si se canta imnuri diferite de cele din Salonic ;Schimbarea la Fata a Mantuitorului este celebrata intr-o zi la Athena si in alta zi la Ierusalim,Sinai si Moscova !
Tragedia acestei discordante este greu de sesizat in aceasta tara [Grecia] din pricina distantelor.Dar ea este perceputa cu durere de cineva care calatoreste in Europa si,in imprejurimile aceluiasi oras ,ii vede pe rusi celebrand o sarbatoare,iar pe greci o alta,ori aude clopotele bisericii grecesti chemandu-i pe credinciosi,in vreme ce clopotele bisericii ruse nu bat.Si atunci se intreaba daca ambele biserici sunt ortodoxe.
In Grecia n-u s-a inteles ce compromis serios cu lumea si ce lovitura serioasa adusa Bisericii a insemnat renuntarea la vechiul calendar in favoarea celui nou.Si daca cativa au inteles,ei nu au avut taria de a proclama adevarul.Nici unul dispunand de intelepciune si tarie lumeasca nu a gasit cuvintele pentru a protesta.Astfel,s-a dovedit inca o data ca „Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii ca sa le rusineze pe cele tari” si ca „Dumnezeu a dovedit nebuna intelepciunea lumii acesteia”,caci ,in vreme ce invatatii au tacut si au acceptat calendarul cel nou,credinciosii neinstruiti au fost starniti.Si ei „nu au vorbit nebunii,asa cum au facut inteleptii nebuni ai lumii”Ei nu au recurs la teorii astronomice sau la calcule matematice,ci au vorbit in numele Traditiei,pe care o considerau un lucru sfant,pe care nimeni nu-l poate calca in picioare in favoarea stiintei care isi respinge mereu propriile teorii.ori in favoarea intereselor politice si economice conjucturale ale unei tari.
Dar „discipolii oamenilor intelepti socotesc ca cele propovaduite de Dumnezeu sunt nebunii”.Asa ca,de la inceput si pana astazi,ii considera pe sustinatorii vechiului calendar nebuni,fanatici religiosi,superstitiosi,si se bucura ca propriile lor cunostinte ii situeaza deasupra unor astfel de „fleacuri”,astfel incat ei nu isi fac probleme din „nimic”.