[zaharia_2009]

Exista f. multi crestini, multime multa, in frunte cu numerosi preoti, mai ales modernisti, dintr-aceia care nu suporta habotnicii (daca nu stiu cu adevarat ce inseamna sa fi habotnic in credinta, de !) si care toti acestia mor de grija altora de nu se poate .
Dintr-o mindrie rar intilnita si dintr-o actiune sustinuta de a ispiti pe aproapele (dar de ambele patimi nici ca au habar) sunt atit de pasionati despre ce sa facem si cum sa facem sa nu cumva sa pierdem vreun enorias de la credinta, din biserica. Cum sa ne mustim de falsa intelegere si dreptate a dreptei credinte, despre falsa toleranta, ingaduinta si iertare a penitentului, despre cum ar trebui sa ne facem pres si expadrile de stuf in calea oricui, numai si numai din marea grija de a nu pierde sau sminti pe cineva de la dreapta credinta prin actiunile si vorbele noastre.
As fi spus o povestioara tare frumoasa, cu pilda deosebita, care sa reliefeze o asemenea preocupare gresita, proasta, nefolositoare nimanui dar pt. ca la o vreme ca aceasta de prinz, ori de prinz prelungit, ma tem ca nu ar citi-o multi si atunci am sa scriu direct despre vizita unor preoti tineri si arsi in foc, rositi in focul fals al dragostei de aproapele, dornici sa vada ce este de facut, cum ii invata gheronul Papacioc si cum sa faca pt. a nu mai pierde enoriasi din biserica mama . Ce sa faca ei ca sa nu le mai plece enoriasii la alte culte, in general neoprotestante.
Batrinul ia ascultat, ia observat atent, a vazut cit de straini erau ei preotii de dreapta credinta, dar s-a rusinat de rusinea lor ca sa ii intrebe ce fapte au ei ? Ce vad la ei crestinii care parasesc biserica de pina la urma iau o asemenea hotarire ? Sau mai bine zis, ce nu vad ?
Atunci le-a spus scurt : parintilor si fratilor preoti, nu va intristati de cei care pleaca din biserica noastra, deoarece nu ne pleaca niste crestini adevarati, luptatori neinfricati, traitori puternici in Duh si Adevar, nu ne pleaca smeritii si cei ce pe sine se umilesc... ci ne pleaca uscaturile. Cele care niciodata nu vor sa faca ascultare. Cei cu care te lupti si ii tragi dupa tine uneori aproape impotriva vointei lor ! Cei care nu au in viata lor duhovniceasca prea multe raspunsuri la indemnurile, poruncile ortodoxiei ci au numai intrebari . Cei care cu greu chiar cauta pe Hristos.
Sectele acestea sunt tare bune pt.ortodoxie deoarece ele sunt lupii credintei si vineaza numai exemplarele neputincioase, bolnave, neascultatoare, ratacitoare de turma, falsii, inchipuitii crestini, indaratnicii.
Nu duceti grija lor si nu va speriati . Decit 100 de falsi crestini in biserica, mai bine 10 dar care stiu ce fac . Mai bine 10, cu mai putine ispite.

Si spunindu-le acest cuvint ia slobozit in pace pe parinti desi acestia aratau de parca: pai bine bre, ce te intrebam noi si ce ne raspunzi dumneata !

Ca crestin si preot ai obigatia sa il ajuti pe cel ce este neputincios, sa inveti pe cel ce nu stie, sa indrepti pe cel ce a gresit ... dar sa nu uitam, toate acestea numai cu voia lui. Daca el voieste sa faca altceva decit i-ai spus, este doar treaba lui. Cine este ascultator si cu adevarat interesat, asculta din prima, cine nu, nici din a 100 staruinta. A ajuta si a invata pe cineva nu insemneaza sa ii impui tu vointa ta sa faca cum vrei tu . Dar si daca i-ai spsus, de atunci in colo este numai treaba lui ce face !
Ca vrea el sa inteleaga pe dos, ca nu voieste sa creada, ca nu voieste sa ia pildele pe care i le dai , intocmai, ca nu vrea el sa se nevoiasca dupa canoane, ca sta el si tagaduieste temiri ce canon sau porunca evanghelica sau ca el nu vrea sa aibe habar de tilcuirea clasica a evangheliei, cea de catre sfinti si ca are el o interpretate proprie si inspirata s.a.m.d., cite si mai cite... atunci este numai treaba lui ce face ! Poate sa se sminmteasca si sa greseasca pina nu mai poate : este adult, are vointa proprie, face ce vrea ! Asa stau lucrurile !