Smerenia, cheia bunei înțelegeri
Părintele Tadei se mâhnea de multe ori pentru scăderea credinței oamenilor și a lipsei înțelegerii între ei. Atât a părinților, cât și a copiilor. Fiindcă școala educă abstract, rațional, familia trebuie pusă pe primul loc. Acolo începe copilul să vadă întâia oară cum se comportă părinții între ei și apoi cu el. „Atunci când copilul greșește cu ceva, mama sau tata, de obicei îl bat. Dar bătaia nu este un mijloc prin care copilul să fie învățat a fi ascultător. Poate, uneori, este nevoie și de ea, dar să fie întotdeauna din iubire, iar copilul să simtă dragoste, să simtă că nu ești mânios. Dacă vrei să îndrepți pe cineva, să îl povățuiești, trebuie mai întâi ca tu însuți să te smerești. Când vrei, cu orice preț, ca lucrurile să fie așa cum crezi tu, atunci nu iese nimic. Crește doar împotrivirea“. Acestea erau cuvintele lui.
În ceea ce privește duhovnicia, același părinte povățuia că toți avem nevoie de modele, pilde de viață, căci prin aceasta se poate spune mai mult decât prin cuvinte. Când avem în față un exemplu de viețuire, un om liniștit, bun, care nu se vatămă când este ocărât, atunci și cei din jurul lui doresc să fie asemenea lui. Puterea acestui om este pilda vie de viețuire pusă înaintea ochilor. „Printr-o viață curată se spun mult mai multe decât prin cuvinte.“
Despre puterea cunoașterii puse de Dumnezeu în om, starețul Tadei spunea că aceasta este un dar făcut de Creator omului, pe care omul îl poate folosi în folosul său spre paguba lui. „Dumnezeu nu a dăruit nimic spre pagubă, ci numai spre bine, însă voia cea stricată a omului care a pierdut frica lui Dumnezeu a prefăcut în rău binele dăruit de Părintele ceresc oamenilor. Aceasta este pricina din care suferim și ne chinuim în lumea aceasta“.
Starețul Tadei a părăsit lumea aceasta în 2003. Toți cei care l-au cunoscut au simțit că stau de vorbă cu un sfânt. Canonizarea acestui mare părinte contemporan cu noi rămâne doar o chestiune de timp.
|