Citat:
În prealabil postat de iondan
Prima data a fost voința de a-l asculta pe șarpe si apoi a intervenit ca si consecinta pauza in dialog, inițiata de Dumnezeu, cand si-a retras harul.
Cred că pentru Adam sa greșeasca era la fel de greu cum e pentru noi ,azi, sa facem faptele virtutii.
|
Vointa de a comuta spre o alta alternativa nu poate apare atunci cand fiinta este absorbita si implinita de ceva/in cineva.
Este simplu. Cand intreaga fiinta este concentrata deplin in obiectul atentiei stimulii exteriori nu au puterea sa miste mintea spre altceva.
Comutarea vointei se poate realiza doar atunci cand apare o decuplare sensibla, un spatiu gol care devine loc de manevra.
Balansarea vointei este
un fenomen efect care are cauza directa o nestatornicie subtila preexistenta - o decuplare prealabila de Dumnezeu sau o legatura relativ fragila cu "
libertate" la derapaj. In ghilimele, pt. ca libertatea autentica este libertatea la miscare in Dumnezeu - nu in afara acestuia.