În prealabil postat de fallen

E adevarat ca cine priveste sau gandeste, a si pacatuit (preacurvit) in gand, insa nu se specifica vreo anume osanda pt cel care doar a gandit (care din noi am fii atunci fara de pacat?) si nu a si infaptuit, ba din contra, chiar ar trebui apreciat cel care a fost ispitit si s-a infranat, sau chiar cel care a pacatuit dar ulterior s-a oprit.

S-a mai discutat mai sus daca cei in relatii de concubinaj se pot impartasi sau nu. ei bine, si eu cunosc persoane (nu gay, e adevarat) dar necunuate, care se imparatasesc, totusi. Initial la fel am crezut ca persoana respectiva nu a spus duhovnicului de relatia ei, dar ulterior s-a dus la altul, mai imbunatatatit, si chiar m-a intrebat si pe mine de ce nu ma impartasesc, ca ei i-a dat dezlegare, si stie, i-a spus tot. Alta data m-am plans duhovnicului ca mi se spusese acasa ca daca tot n-am voie sa ma impartasesc. de ce ma mai duc la spovedanie, si m-a certat duhovnicul, a zis ca asta nu trebuie sa stie sau sa judece nimei, cine se impartaseste si cine nu, e doar la latitudinea duhovnicului vizavi de fiecare fiu duhovnicesc in parte...