Pe de alta parte, am observat a foarte multe persoane, fie ca apeleaza la ajutor medical de specialitate, psihoterapie, chiar si la medicatie psihotropa (foarte multi se plang pe net cat de rau se simt "din cauza medicatiei", desi pare putin credibil, avand in vedere ca nu li s-a dat aceasta medicatie degeaba, ca daca le era mai bine fara ea, nu ar fi solicitat-o...), fie ca apeleaza in paralel si la slujbe si ritualuri mai mult sau mai putin ortodoxe, tot sunt in continuare chinuite de aceleasi suferinte si tulburari....
Deci o posibila concluzie la care am putea ajunge este ca unele tulburari si suferinte ne sunt date spre a le indura, din motive fiziologice nu mai putem scapa de ele, trebuie sa ne impacam si sa le rabdam, pt ca ne sunt in acelasi timp si incercari si daca le rabdam crestineste, ne pot fi "mucenicie"; in schimb ne pot duce totodata si la pierzanie daca nu suntem atenti si nu suntem suficient de puternici si de credinciosi si mai ales daca nu suntem capabili sa-I multumim si sa-L cinstim pe Dumnezeu chiar si in suferinta, daca nu avem destula smerenie sa recunoastem ca poate pentru pacatele noastre suferim, (sau de ce nu spre izbavirea noastra din acestea) daca nu suntem constienti de toate astea si ne consideram nedreptatiti si ajungem sa hulim impotriva lui Dumnezeu, daca nu realizam ca poate aceasta e Crucea nostra pe care trebuie sa o ducem si ca Dumnezeu ne iubeste si suntem speciali pt El daca ni s-a dat aceasta incercare, provocare atat de grea, inseamna ca El are incredere in noi ca putem sa o ducem la bun sfarsit.
|