In antichitate, despre libertate nu se faceau rationamente. Oamenii credeau ca a fi liber e tot atat de firesc cum e firesc sa respiri.

In zilele noastre, nu se vorbeste despre nimic mai mult decît despre libertate. Nici despre boli oamenii nu ar mai vorbi atîta, daca n-ar vedea pericolul lor.

Libertatea e in pericol, de aceea despre ea se vorbeste mult. Acest pericol n-a aparut azi. El a existat dintotdeauna, dar in zilele noastre e si mai mare.

In ce mod se poate atenta la libertate? To asa cum putem atenta la o paine straina, la la o proprietate, la demnitatea unui om sau a unui popor.

Omul atenteaza la pâinea vecinului sau, atunci cînd luându-i pâinea, isi imbogateste propriile rezerve, cand e ghiftuit, iar vecinul lui e mereu flamând.

Tot astfel stau lucrurile si cand e vorba de proprietate. Cineva isi insuseste bunuri straine de la cei care ramân fara acoperis deasupra capului, fara vatra.

La fel stau lucrurile si cu cinstea, si cu demnitatea si cu puterea.
La fel si cu libertatea. Pierderea libertatii inseamna trecerea ei de la mai multi la unul singur. Cu cat tirania e mai apriga, cu atît tiranul are mai multa libertate decât poporul. Iar când tiranul nu cunoaste limite, atunci el are libertatea deplina, poporul insa nu are libertate deloc. Asa a fost pe timpurile faraonilor, cand faraonul avea in proprietatea personala tot pamantul Egiptului, iar poporul nu avea nimic. Cel care detine toata proprietatea, acela are si libertate deplina, si viceversa.

O astfel de stare, creata legal sau prin teroare, nu putea fi indurata prea mult de popoare. De aici rezultau atentatele asupra sultanilor, regilor si dictatorilor, in general. De aici, nenumaratele comploturi, revolutii, razboaie sangeroase pe parcursul intregii istorii a omenirii.

Democratiile, si cele antice, si cele contemporane, au aparut ca antidot impotriva tiraniei. Puterea unuia er schimbata prin puterea celor multi sau prin puterea tuturor. Punctul de pornire al oricarei democratii a fost dorinta de a da libertate mai multor oaemnei sau de a da libertate tutror oamenilor.

Dar nici in democratie libertatea nu e garantata pentru toti. Asa cum scaunul nu se poate tine pe un singur picior, asa si libertatea nu poate rezista de una singura. Pentru a se mentine, ea are nevoie de inca doua lucruri, si anume: de adevar si de mila, mai bine zis de dragoste, daca mai putem folosi azi cuvantul.

Toate aceste trei notiuni garanteaza stabilitatea, renasc lumea, ridica puterea si sporesc sanatatea si bucuria. O, cât mi-as dori ca pe un astfel de scaun sigur sa se poata odihni si oamenii obositi si necajiti si mult-patimitele popoare.

De ce a cazut democratia ateniana? Minciuna si egoismul sunt cele doua prietene care atenteaza mereu asupra libertatii si de care libertatea fuge inspaimantata.

Ce pune in pericol libertatea din timpurile noastre? Singuratatea fara adevar si fara mila. In societatea democratica contemporana, libertatea e aparata de lege si e inscrisa in statutele democratice. Libertatea a devenit o notiune de stat si nationala, in timp de adevarul si mila au ramas notiuni particulare, ce tin de convingerile personale si de bunavointa fiecaruia.

De aceea, democratia contemporana a popoarelor crestine, ca si democratia popoarelor pagane, e asemenea unui scaun cu un singur picior. Unica deosebire e ca, datorita credintei crestine si dezvolarii initiativei private, in democratia contemporana exista alte doua "picioruse", dar fara prea mult folos, pentru ca acestea din urma sunt prea scurte se balabanesc in aer.

Libertatea e singura. Ea nu se poate apara nici de minciuna, nici de egoism. Ea poate sa se apere pentru moment doar de tiranie. Dar existenta ei permanenta e posibila doar daca lipsesc minciuna si egoismul. Ea are nevoie de adevar si mila, pentur a se apra cu ajutorul lor de minciuna si egoism. Astfel, libertatea sfintita cu adevar si innobilata cu mila va fi vesnic draga oamenilor si va ramane cu ei pana cand va exista omenirea.

Libertatea este asemenea matasei, care se murdareste usor, ori asemenea laptelui care se acreste usor, daca e turnat intr-un vas murdar.

Libertatea ateniana era legata de venerarea zeilor, chiar daca de venerarea zeilor pagani. Libertatea popoarelor crestine nu e legata de Dumnezeu, chiar daca e vorba de Dumnezeul adevarat. Falsul adevar elin era considerat unicul aparator al al libertatii. Socrate a platit cu capul pentru asta. Adevarata credinta crestina nu e recunoscuta drept aparatoare a libertatii. Pericle trebuia sa aduca jertfe zeitatilor fantasmagorice ale Olimpului.

Cu toate acestea, multi reprezentanti ai democratiei contemporane nu simt nici o obligatie in legatura cu credinta majoritatii, iar uneori chiar se considera ca esti in frunte, daca dispretuiesti aceasta obligatie. Credinta populara, credinta adevarului si a milei, in democratiile crestine au parte doar de o aparare pe care o au superstitiile si teoriile false.

Atfel, Dumnezeu a fost insultat, iar libertatea contemporana, saracita si stirbita, neavand sustinerea adevarului. Dar libertatea care nu e sfintita prin adevar si nu e innobilata prin mila, e murdara si grosolana. aceasta libertate, ca si orice lucru sfânt, se poate razbuna. Libertatea se razbuna prin a fugi de societatea oaemnilor care o priveaza de adevar si mila, iar locul ei e luat de dictatura si tiranii.

Cunoasteti adevarul si adevarul va va elibera. Va va elibera de orice minciuna, ipocrizie, de brutalitate si vulgaritate.

Eu sunt Adevarul. Nu veti face nimic fara Mine.

Cei saraci cu duhul sunt milostivi, pentru ca ei vor fi iertati.

Eu sunt Tatal vostru Ceresc, iar voi intre voi sunteti frati.

Daca aceasta revelatie ar fi ajuns la Demostene, el ar fi aparat altfel democratia ateniana. Daca ar fi ajuns la filosoful elin Demostene, acesta ar fi scris carti intelepte despre societatea umana. (Nicolae Velimirovici, Tarâmul inaccesibil, Ed. Cathisma)