În prealabil postat de vsovivivi
Citat:
Citat:
Creația făcută de Dumnezeu la Facerea și apoi refacerea ei prin Nue și Arca lui plină se prezintă astfel:
Ne putem închipui două dungi:
Prima: Tăria Cerului pe deasupra căreia se plimbă soarele semisferic cu discul spre pământ și pe dedesubtul căreia se plimbă semisfera lunii cu partea sferică spre noi.
A doua: Întăritura Pământului care are deasupra țărâna de sub mări până sus la suprafața uscată de pe care apele s-au scurs numită Pământ și dedesubt are tot țărăna pământului până la apele de dedesubt ca niște mări ce acoperă complet toată țărâna de acolo și în care adâncul mărilor de acolo este spre această Întăritură spre care apa de acolo se adună.
Deci deasupra primei dungi urmează firmamentul cu stelele puse în zona de cer a cerului iar deasupra lor urmează această apă ca o mare, fără pic de uscat, fără continente și fără insule, mare adîncă în care te duci la fund în direcție inversă față de noi cei de pe pământ, te duci în jos venind spre noi până dai de dunga a doua, adică te trezești tras sub Întăritura Pământului.
Ca desen sugestiv, de sus în jos până sus și de la dreapta la stânga până la dreapta avem cam așa toată creația universală:
1. Cerul cerului numit și firmament pe care sunt puse stelele.
2. Cerul, Tăria pe care umblă Soarele semisferic de apă și foc deasupra și Luna semisferică de apă și frig dedesubt. Ele împreună la eclipsa de soare formează o sferă perfectă iar când nu este eclipsă de soare noi vedem același disc solar și aceiași față semisferică a lunii chiar dacă ar fi ele la răsărit, apus sau zenit din pricina refracției luminii prin mediu cam așa curb cum se pune în evidență fenomenul la curcubeu dar invers, adică razele se curbează cu atât mai mult cu cât distanța prin mediu e mai mare ca o pâlnie curbă și apoi din oglinda plană mări-pământ iarăși se curbează razele ca o pâlnie curbă și așa lovesc luna iar imaginea lunii și a soarelui se formează și ea de parcă ar fi rotită spre noi astfel că la răsărit sau la apus noi vedem de jos imaginea astrelor pe care o vedem la zenit, adică vedem același disc solar și aceiași față semisferică a lunii oriunde s-ar afla ele față de noi.
3. Linia-graniță numită de oameni : trecerea de la imponderabilitate la căderea-strângerea apelor de sub cer ca să formeze mările, adică linia sub care avem atracție gravitațională după teoria lui Newton.
4. Pământul de deasupra mărilor de pe care apele s-au scurs și sub care se află țărână tot așa cum și sub mări și oceane se află țărână multă până la Întăritura Pământului.
5. Întăritura pământului sau întăritura țărânei ca o dungă și ca o suprafață finită.
6. Sub întăritura asta se află iar țărâna pământului îndesându-se în sus spre Întăritura Pământului.
7. Apele foarte adînci de sub țărâna de sub Întăritura Pământului, zonă în care apele curg și se adună în mări și cad spre dunga a doua, spre Întăritura Pământului. Ele au un volum dublu sau triplu față de cele pe care ne plimbăm noi și acoperă complet țărâna de acolo.
8. Linia-graniță numită trecerea de la căderea inversă a apei la imponderabilitatea din zona Cerul Cerului.
9. Cerul Cerului pe care sunt stelele adică din nou zona 1.
În zona 7 până la 8 se află apă ce depășește cu mult nivelul țărânei și acolo e iadul și acolo clocăie balaurii și dracii distrându-se în batjocuriri și îngroziri, acolo stau ei în apele de sub țărâna de sub Întăritura Pământului (dunga-suprafața finită 5).
Deci acolo poți să ajungi fie dacă faci în jos o gaură până acolo și după Întăritura Pământului ți se va părea că urci până dai de apă și ea o să te inunde căci ea se strânge spre întăritura pământului formând mările... , ...fie dacă tragi o rachetă spre cer care să ajungă în zona cerească de imponderabilitate ca să mai aibă ceva inerție așa fel încât nelovind nimic, la un moment dat, va ajunge atât de sus încât trecând de linia-granița a doua de imponderabilitate va cădea în mările alea de dincolo de Cerul Cerului ajungând în apele cele mai dedesubt, în apele de sub țărâna de sub Întăritura Pământului de sub țărâna de sub mări și de sub țărâna de sub Pământul de pe care apele sau scurs, Pământ pe care pășim noi și rămân urmele lui Dumnezeu.
|
Cam așa ceva este scris în scripturi de la Moise și până la Cuvântul lui Dumnezeu și așa este de la Adam și Eva și până acuma și deci cam așa se poate descrie Cerul și Pământul, Creația toată făcută acum 7500 de ani de către Dumnezeu prin Cuvântul Său și prin Mâna Sa și prin Suflarea Sa... de Viață dătătoare.
Puteți crede liniștiți căci de la Adevărul știm și El vă va confirma și vă va face liberi... liberi să credeți.
|
Mai îmi trebuia să vă reamintesc doar că stelele se rotesc în jurul axei cerești polare și în jurul axei cerești sudice, axe paralele. Mișcarea stelelor produce curent și câmp electro-magnetic care vine prin axa polară și iese prin axa cerească sudică. Stelele din partea de nord se învârt în sens invers față de stelele din partea de sud așa fel încât la mijlocul distanței, la ecuator, stelele au același sens de mișcare. Învârtirea lor se face păstrându-se semnele, simbolurile de pe cer ce se pot forma prin unirea formațiunilor stelare: carul mic, carul mare, capricorn... se vede cum se păstrează forma, semnul, simbolul în toată această rotire fie în jurul axei ce trece prin steaua polară care rămâne fixă fie în jurul centrul ceresc sudic unde nu avem o stea în acel centru fix.
Liniile de câmp magnetic trec pe deasupra pământului și a apei mărilor și oceanelor închizându-se deasupra cerului, deasupra cerului cerului, adică pe suprafața apei de deasupra cerului, mare inversă descrisă la punctul 7-8.
Busola pune în evidență exact aceste linii de câmp magnetice ce se deschid de pe axă în nord și se reînchid pe axă în sud. Centurile Van Hallen pun in evidență existența radiațiilor din câmpul ceresc gigant electro-magnetic, adică existența unor curenți de mare intensitate care împreună cu cele două bobine stelare formează un rotor perpetuu care are nevoie de credință ca să se învârtă frumos.
Pământul și țărâna lui nu este o planetă sferică, nu există sistem planetar și galaxii făcute din țărână ci sus corpurile cerești sunt fie din apă, fie din foc, fie din gaze, fie din ghiață.
Iar izvoarele adâncului și jgheaburile cerului s-au închis ca să nu mai fie potop prin credința Domnului cu îngerii cerului împreună cu Nue robul Său și împreună cu Arca lui preaminunată. Izvoarele apelor pot avea sursă fie presiunea mult mai mare a apelor de dedesubtul Întăriturii Pământului, care străbătând întăritura țâșnesc la noi sau sunt izvoare care ies din pricina greutății munților ce apasă pe pungile de apă, sau pot să apară fie din pura credință care face minuni bune.
E bine de știut și de crezut căci asta a Făcut Dumnezeu! Cine nu crede să fie sănătos căci are mare nevoie de sănătate și nu de sătănate!