Prin botezul in Iordan, Mantuitorul nu a sfintit doar apa acestui rau, ci chiar firea apelor de pretutindeni, facandu-le un element de purificare si de sfintire, lucru pe care Biserica il invata prin troparul din randuiala slujbei: "Astazi firea apelor se sfinteste...".
De asemenea, randuiala acestei slujbe ne arata efectele apei sfintite. Din cererile ecteniei mari aflam ca, pentru cei care o primesc avand credinta, agheazma mare este "tamaduitoare sufletelor si trupurilor, si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica", "curatitoare spre viata vesnica", "dar de sfintenie si curatire de pacate, spre tamaduirea sufletului si a trupului, spre tot folosul de trebuinta". Rugaciunea de sfintire adresata Sfintei Treimi ne descopera ca apa sfintita este "izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, indepartarea puterilor potrivnice, plina de putere ingereasca".
|