Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Semnalizam stanga si o luam spre dreapta? Ma intreb.
|
Noi suntem romani! Nu e o scuza, nu e o lauda, oricum am lua-o, avem "cararea" noastra, fie in sens bun (romanul si-n poiana de se aseaza, are putere sa sfinteasca locul), dar si in sens rau si egoist (pentru un avantaj efemer, isi vinde si parintii). Cei "buni" sunt mult mai multi, dar stau in banca lor. De aceea trec ca si cum n-ar exista. Ca si sanatatea: atat timp cat nu ne supara nimic, nu realizam cat de valoroasa este. Cei rai, (fara a fi in totalitate rai), desi cu mult mai putini, n-au cum sa ramana ascunsi, fiindca tocmai celebritatea ii ridica pe scara sociala, dar ii si coboara in fata lui Dumnezeu.
Iar asta cu semnalizatul, mie mi se pare extrem de simplu pentru fiecare dintre noi. Zilnic ne osandim, in modul cel mai grav, in momentul in care spunem rugaciunea domneasca. Sunt doua momente cheie, cand habar nu avem ce spunem si cum platim: "Faca-se-n voia Ta!", iar noi evitam de nu stiu cate ori voia, semnele si lectiile pe care ni le trimite Dumnezeu, ne certam, ne razvratim, nu acceptam smerenia si umilinta sub nici o forma, strigam sus si tare ca nu e corect si nu e drept, de parca Dumnezeu ar ingadui sa ni se intample ce ni se intampla... Si: "...si ne iarta noua gresalele noastre,
precum si noi iertam gresitilor nostri!" Dar cercetandu-ne, de fapt nu ne iubim decat pe noi si pe cei din jurul nostru, restul sunt lichele, hoti, dusmani, care ne-au facut si ne fac mult rau si... nu avem cum sa-i iertam. Sau, hai, treaca de la noi... ca suntem buni la inima, iertam, dar nu uitam nici in ruptul capului, ca stim noi cu cine avem de-a face!... Si-atunci primim exact ceea ce cerem si ce meritam. Nimic mai mult, nimic mai putin. Pentru ca Dumnezeu este in noi insine: noi ne oferim, noua, oferindu-ne celorlalti. Cum putem spune: "Ca tu esti sfintirea noastra!"? Sfintirea cui? Nu mergem noi la biserica? Nu vrea Dumnezeu sa ne sfinteasca? Care este atitudinea noastra? Ce facem cu fiecare Sfanta Liturghie la care participam cu multa... evlavie si smerenie? Iesim din biserica, si, normal, incepem sa jonglam, sa jucam fotbal cu TOT ce urmeaza in urma rugaciunilor preotului in Sf Altar. Dumnezeu face orice sa ne intelepteasca, dar reactia noastra este de a le respinge si "arunca la fileu", antrenandu-L intreaga viata pe Dumnezeu intr-un continuu joc de tenis...
Toti, fara exceptie, la o scara mai mica sau mai mare, semnalizam stanga si facem dreapta, sau invers, dupa cum suntem interesati material (ca sa nu spun... inselati). Cand nu mai facem asta, e semn ca Dumnezeu si-a facut mila de noi, si nu-i mai ingaduie vrajmasului sa ne trimita ispite grele, fiindca ne-am inteles si lectia si menirea! Din pacate, menirea o intelegem (daca o intelegem!!), foarte tarziu in viata, iar lumea apartine celor lipsiti de experienta in Dumnezeu. Deciziile si conjunctura, sunt pe masura!