În prealabil postat de fallen
Deci, pana la urma, daca-mi permiteti sa deviez din nou in sfera profanului, cand ar trebui sa punem baza, sa luam in serios, lucrurile pe care ni le spun barbatii, si cand nu? Ma refer aici nu numai la aprecieri negative ("nu ai fii o buna sotie"), cat si la complimente, la vorbele de lauda....de ex e una care ma framanta de multi ani: daca la un moment dat un barbat iti spune ca esti frumoasa, te iubeste si te vrea de sotie, nu mai vrea pe alta, etc...si dupa un timp chiar asta face (se duce la alta, inainte sau chiar dupa casatorie), e clar ca partea a doua sunt sanse mari sa fii fost o minciuna; insa prima parte, cea care se referea la tine, ca femeie, la calitatile tale, ce sanse sunt sa fie adevarata si sa nu fie tot o minciuna menita sa tina aproape? Pt ca silogismul ( sau mai degraba "sofismul") cel mai la indemana pe care il ai, care practic iti blocheaza judecata, este ca daca te-a mintit cand a zis ca te iubeste si ca nu mai vrea pe alta, inseamna ca te-a mintit si cand a zis ca esti frumoasa, buna, etc (sau ca s-a inselat, si apoi a realizat ca nu esti sufiecient de...., de aceea a si plecat la alta).
|