[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de leonte

Eu am deschis acest topic la sectiunea stiinta. Nu vad ce este gresit sa discutam aspecte de stiinta la sectiunea stiinta. Si mai ales nu vad unde am spus ca stiinta nu ar fi de la Dumnezeu. Faptul ca in mintea unora ar fi de la Diavol, nu ma priveste lipsa lor de discernamant.

La fel cum tu privesti asta ca pe o lipsa clara de discernamant, oricine are dreptul sa te suspecteze pe tine nu neaparat de lipsa de discernamant, ci (mai ales!) de mare inselare. Si, daca nu te-ai impotrivi cu atata vehementa, poate chiar ne-ai convinge ca ceilalti se inseala!... Pozitia ta atat de... sigura, cred ca ne scuteste de prea multe comentarii!

Repet. Dumnezeul in care cred eu, a creat cuantumul de energie, neuronii, hormonii si multe altele despre care habar nu voi avea vreodata.

Chiar daca la modul individual, fiecare Il afla pe Dumnezeu, nu inafara, ci in adancul sufletului lui, Dumnezeul in care crezi tu nu e cu nimic diferit de Dumnezeul in care cred eu sau ceilalti. Daca incercam sa-L individualizam si sa-L personalizam, dupa criterii mai mult sau mai putin subiective, deja nu mai putem vorbi de acelasi Dumnezeu, ci de celalalt care a preluat initiativa gandurilor noastre. Increderea asta totala, ca ASA trebuie sa fie, cum spun eu, fiindca am studiat limpede, si nu m-am lasat manipulat de popi lingusitori, este slava desarta si inselare. Nici un duhovnic (daca te-ai spovedi cu sinceritate), nu te-ar lasa sa ratacesti astfel, dar nu fiindca are ceva cu tine, ci fiindca pe de o parte este in Duh, iar pe de alta, el la randul lui se afla sub ascultare si se simte dator sa-ti dea povete duhovnicesti pentru indreptare catre mantuire, si nu catre mandrie si ratacire. Stiinta e una, iar credinta e alta. Nu sunt contrare decat in masura in care prin stiinta ajungem sa credem ca ne luminam mai mult decat prin adevarata credinta, care de fapt ne lumineaza prin Duhul Sfant, exact atat cat ne trebuie si cat avem nevoie in viata, sa stim ca sa ne mantuim.

Problema multor preoti(micinosi), caci sf. Biserica nu este formata din toti care Il cinstesc cu buzele pe Capul Bisericii, este ca au ajuns sa aiba o atitudine ostila fata de stiinta, din simplu motiv ca ei nu detin monopolul acesteia.

Concluzia pe care o trage orice cititor al randurilor tale, este ca problema se afla de fapt la tine si nu e una prea simpla. De unde aberatia asta cu detinerea monopolului? Cati ani ai de ai reusist sa-ti insusesti un astfel de gand care nu are nimic de-a face cu ortodoxia? Mie mi se pare o razvratire absolut copilareasca, fiindca un om matur, trecut prin experienta vietii, nu poate accepta un astfel de rationament.

In general, oamenii fricosi si fara Harul sf. Duh, se tem de tot ceea ce nu pot controla, iar oamenii aroganti si iubitori de stapanire dispretuiesc ceea ce nu pot stapani, precum Lucifer Il dispretuieste pe Dumnezeu.

E greu de stiut cine este cu adevarat in Har. Pe acela il stie Dumnezeu si cei ce fac ascultare de povetele lui, fiindca nu le pun la indoiala si sunt pe deplin incredintati ca, urmandu-le, se vor mantui! Frica de Dumnezeu, ne poate aduce Harul. Dar n-am intalnit un om care sa se increada in Dumnezeu, dar in acelasi timp sa doreasca sa "controleze", sa "stapaneasca", sa aiba "certitudini". Certitudinea ca suntem vrednici, ne lipseste de Har. Certitudinea ca STIM, ne rapeste smerenia, fara de care NU NE MANTUIM. Ce cauta "oamenii aroganti si iubitori de stapanire" in discutia noastra? Ce legatura are cu noi? Cine e arogant? Cine dispretuieste? Cine e iubitor de stapanire? Unde alunecam cu aluziile si de ce? Despre ce vorbim, de fapt, ca eu chiar nu inteleg de ce atata teorie, nu doar inutila, dar si tendentioasa, fara absolut nici o noima!

A avea stiinta nu inseamna a te lepada de Dumnezeu, desi multi au cautat sa-mi sugereze treaba asta. Am cunoscut absolventi de teologie care si astazi cred ca trebuie sa ne indoim de faptul ca pamantul este rotund si ca s-ar misca in jurul spatiului, preferand sa creada contrariul. Justificarea lui e simpla, oamenii aceia nu sunt din biserica lui. Tot ce este in afara e de la diavol. Nu cred ca este ratacire mai mare?

Si iarasi spun, care-i legatura cu noi, acum, aici? Fiecare a intalnit in viata lui, buni si rai. Daca a "stat drept" a avut de invatat si de la unii si de la altii. De unde stim noi acum, ca cei rataciti atunci nu sunt acum cu mult mai drepti si mai apropiati de Dumnezeu, decat suntem noi? De unde ti s-a dat tie sa stii care este cea mai mare ratacire? Poate ca la randul tau, chiar tu nu ai inteles ceva din teoria lor? Poate ei "vedeau" in Pamantul creat de Dumnezeu, o alta forma decat cea acreditata stiintific, in sensul ca, si cel ce se roaga pe partea opusa globului, tot Dumnezeului din cer se raporteaza, deci "in sus", iar noi la fel, dar "in sus"-ul lor, cu "in sus"-ul nostru, sunt directii opuse. Daca ar fi sa privim teoria lor (pe care nu neaparat o sustin, dar incerc sa mi-o imaginez) este posibil sa se raporteze la un Pamant al lui Dumnezeu, din rugaciune, altul si altfel, decat cel fizic obisnuit. E o ipoteza ce tine de simpla... meditatie in care tu insusi crezi, nu de lumea fizica reala si inconjuratoare. Pentru ca, atunci cand spui "marginile pamantului", in lumea reala, nu poti sa pui punct, ca si cum acolo s-ar termina pamantul. Si totusi, in rugaciune se folosesc frecvent, aceste cuvinte, ca si "cele de jos, ale pamantului", "cele de sus (din cer)". "Locatia" lui Dumnezeu, desi in rugaciune este undeva "in sus", sau spre Rasarit, El se afla dintotdeauna in interiorul nostru, si de acolo trebuie sa-L scoatem la lumina!... Cum? Pai daca citeam cu atentie "Scara" sfantului Ioan Scararu din Filocalie (vol. IX - prima parte, daca-mi mai aduc bine aminte), deja ne lamuream in multe privinte, iar toata stiinta asta, cu privire la stari, mijloace si imprejurari, vinovate de reactiile noastre nepotrivite, sunt false teorii care ne indeparteaza de Dumnezeu dandu-ne noua un plus de incredete ca "am inteles" locica si am gasit "o scuza" pentru pacatele si inclinatiile noastre nefiresti!