[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de dormarunt65

Haideti sa lasam vorbareala. Eu va invit la un dialog crestinesc bazat pe invataturile din Cuvantul lui Dumnezeu (Sfanta Scriptura). Atat si nimic mai mult.
"Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tale, in ziua Mea cea sfanta, daca sabatul va fi desfatarea ta.." (Isaia 58:13).
Sa nu exageram. Mancatul este o desfatare (placere) lasata de Dumnezeu. Altfel, ar fi putut sa ne faca un rezervor pe care sa-l alimentam (ca la masini), fara sa simtim placerea de a manca.
Puteti da dovada de o adresare crestina?
Crestinismul nu este caracterizat de ritualuri, de nici un fel (nici VT, nici inventate). In crestinismul autentic, ritualurile au un caracter rar, ocazional, special (casatorie, botez, sfanta cina, mirungere). In rest ..... multa invatatura si traire dupa invataturile crestine.
Pe asta de unde ati mai scos-o? Fac adventistii asa ceva? Nu uitati ca eu sunt adventist de ziua a saptea. Nu dau socoteala pentru ceea ce fac altii.

Doamne ajută.

Şi eu te invit la acelaşi dialog BIBLIC, dar cînd îţi arăt Biblia şi învăţătura ei corectă, iei tu aminte ? Sau răstălmăceşti Biblia după mintea ta spre a ta pierzare ? "Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." II Petru 3, 16.

Dacă dai proorociri din Isaia, ai nevoie de povăţuitor, nu o lua de capul tău, că te pierzi. Avem exemplu Biblic, că ai nevoie de povăţuitor, la Faptele Apost. 8, 30-31: "Şi alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el."
Şi e valabil nu doar pentru Isaia, ci pentru toată Biblia. Povăţuirea Sfinţilor Părinţi, pe care o avem clar exprimată încă din secolul I, apoi pînă azi, în secolul XXI. E simplu de tot.

Greşit, dragul meu frate înşelat. Mîncatul este o condiţie obligatorie doar după căderea omului în păcat. Nu este spre plăcere, ci spre a putea trăi, spre supravieţuire. În Rai, omul nu trebuia să mănînce ca să trăiască. Era nemuritor acolo. Mîncatul ca fapt necesar, apare după căderea în păcat, şi nu e plăcere. Că o fac oamenii să fie plăcere, adică patimă, a altceva. Nebunia minţii lor. Sfinţii Apostoli rupeau grîu, crud, şi mîncau sîmbăta, şi evreii se enervau pe ei. Deci grîu crud. Nu e plăcere. E nevoie. De a supravieţui. Oh, ce-o fi în mintea ta, mă întreb ?

Corect. Creştinii nu săvîrşesc ritualuri. Ci rugăciuni. Lucru practicat încă din primele zile ale creştinismului. Rugăciuni de slavă, de laudă, de cerere, de mulţumire, de invocare, de diferite trebuinţe, la diferite timpuri, numite Sfînta Liturghie, sau cele 7 laude ce le săvîrşea şi David Psalmistul, care azi le avem în Vecernie, Utrenie, Pavecerniţă, Miezonoptică, Ceasurile, 3, 6 şi 9. Apoi rugăciunile Taine, cele 7, ale Bisericii Mirese a lui Hristos, apoi rugăciunile ierurgii, sau exorcizările sau alte rugăciuni. Adică Taine. Adică Minuni. Asta sunt rugăciunile. Impropriu spus ritualuri. Şi acestea au fost încă din secolelel I, II, III, IV, V, VI, VII, şi aşa mai departe pînă azi. Aceleaşi. Ne confirmă izvoarele istorice, cronicarii vremurilor, dovezile arheologice a Bisericiii din Catacombele romei, pline de Sfinte Cruci, de peşti, de păuni, şi spice de grău, şi alte simboluri creştine. Oh, vai vouă adventiştilor de ziua a şaptea, a şasea, a cinciea, sau a oricărei zile, căci în fiecare zi sunteţi lipsiţi de Hristos.

Vino acasă, degrabă. Bucurii.