Jurnalul/ Viorel Ilisoi: Veste, poveste (1). Lăsați copiii să fugă de-acasă!
O domnișorică de 15 ani a fugit de acasă, din București, și s-a dus tocmai în Bucovina, unde-i duhovnicia mai bună, să se spovedească. Și-a amanetat niște lucrușoare din poșetă, un telefon și nu mai știu ce alte flecuștețe nelipsite de la copiii de astăzi, și dusă a fost.
De aici începe nebunia. Facebookul tresare din milioanele lui de fibre și fotografia fetei, cu o floare albastră în păr, cucerește pagină după pagină. Se dau semnalmente, fel de fel de amănunte intime din viața fetei. Tot ce avea adolescenta de mărturisit în taina patrafirului devine public și oamenii încep să spargă în dinți, ca pe semințe, toate aceste secrete. Și toate ipotezele. Simțind vântul dinspre Internet, presa titrează:
“O țară întreagă se roagă pentru adolescenta dispărută”.
Titlurile ard pe primele pagini, emisiunile de știri se deschid zgomotos cu acest subiect. Toată țara freamătă, România e o fașă de pansament udată cu lacrimi, gata de pus pe rănile fetei. Numai să fie găsită! Toată lumea își dă cu părerea. Psihologi, sociologi, preoți, polițiști, profesori vin la televiziuni și comentează evenimentul. Se țes scenarii dintre cele mai sumbre.
Mai sunt zeci de copii dispăruți, dar despre ei nu se spune nimic. Numai despre fata asta se vorbește. Șeful Poliției Române ține conferințe de presă. Biserica Ortodoxă Română tresare din moleșeala ei milenară și le dă ordin egumenilor să scotocească prin mănăstiri. Guvernul, nici mai mult, nici mai puțin, organizează o celulă de criză condusă de un viceprim-ministru. Și atât. Mai sus de acest nivel nu s-a trecut: n-am avut o alertă Interpol, NATO nu și-a scos dronele de căutare, ONU s-a abținut să dea o rezoluție.Și cine știe ce se mai întâmpla, poate chiar axa Pământului s-ar fi înclinat, noroc că fata a fi fost găsită într-un tren în timp ce se întorcea frumos acasă, la jucăriile ei.
Să reținem că domnișoara fata nu a fost răpită, nu s-a pierdut, nu era somnambulă. A vrut ea să plece, a premeditat. Și o țară întreagă s-a pus de-a curmezișul în drumul ei. Toți s-au aprins de la Facebook și au sărit ca artificiile în sus, până la guvern, cu mult fum și cu multă gălăgie, uitând de toți ceilalți copii dispăruți și îngrămădindu-se pe urmele unuia singur: a fetei nespovedite, neîmpărtășite. Și totul s-a terminat cu bine. Pentru cine, însă?
Întâmplarea îmi aduce aminte de fuga mea de acasă, ce poveste!, acum mulți ani, în vara când mă pregăteam să intru în clasa întâi. Oare să spun? Mă doare inima, dar spun: acum 40 de ani!
[...]
Cine știe, poate că și fata plecată la duhovnic pornise în călătoria sa inițiatică. A fost alegerea ei. Poate destinul ei acolo s-ar fi împlinit, în mănăstire. Dar ne-am opus toți.
Copiii de astăzi cresc în incubatoare, să nu-i atingă niciun fir de praf, cu milioane de ochi ațintiți asupra lor. Când pleacă de acasă, îi caută guvernul! Copii de plastic, copii de sticlă, într-un joc plin de precauții, stupide de la un punct încolo, copii care n-au îmbrățișat niciodată un tren.
complet pe site.