[zaharia_2009]

Am sa bolduesc textul ca sa fie mai usor de citit fata de paranteze :
Ai vazut frate Mos-Neagu-le unde se afla corinusha fata de invataturile lui Dumnezeu ?
Uite ca spune ea singura cu gurita ei! Tu de ce te indoiai? De ce aceasta falsa smerenie cind ea din putine cuvinte s-a dat pe fata, pina la acest post?
Si inca ceva, eu aici nu stau sa o critic pe ea, eu discut cu tine. Dar desigur, ea poate intelege ce vrea ea din gestul meu.
Si continui discutia cu tine si mirindu-ma ca desi esti un OmBun totusi uneori vrei tu sa dai cu calciiul in spate si sa versi galeata cu lapte !
Vezi ca pina la urma urmei, pina la finalul postului marturiseste singura multe, multe, lucruri pe care le face, lasindu-ne fara de gres sa descoperim lesne cele bune dar pe care nu le face. Ca cine se indeletniceste cu alte lucruri nu mai are timp de Dumnezeu.
Si stai, sa nu jubilam prea devreme! Acestea sunt pacatele pe care le stie ea, dar daca ne gindim la textul molitvei de spovedanie facuta de arhiereu sau duhovnic inainte de marturisire, ne aducem aminte ca exsita inca si pacate facute cu stiinta dar si fara de stiinta (adica stiind ca ceea ce faci este pacat! Dar pt. asta trebuie sa treci regulat pe la duhovnic deoarece cu timpul vei deprinde aceasta stiinta, sau sa auzi cuvintarile altor crestini avansati pe drumul vietii duhovnicesti sau, in ultima instanta, sa ai tu preocuparea sau curiozitatea de a citi sfintele si de Dumnezeu inspiratele canoane ca sa sti ce se intimpla cu tine in lumea aceasta), cu voie si fara de voie(eu nu am vrut sa pacatuiesc, si pt asta nici nu consider ca am pacatuit, dar nu am avut incotro, am fost constrins, determinat astfel!) cu mintea limpede dar si fara limpezimea ei (cind constiinta este subtiata, ecranata sau chiar abolita prin uzul accidental sau habitual al alcoolului, al tutunului, al cafelelor multe si tari, a altor droguri dar si a altor pacate care reduce claritatea si profunzimea constiintei: starea de incordare psihica, de nervi, de oboseala sau de epuizare, de extaz filosofic, sau ca tu sti ca ai generat cearta in casa intrebindu-ti sotul de unde vine la o anumita ora dar nu mai sti ca infara certei generate tu in plus ai mai si ispitit pe aproapele tau chestionindu-l, si inca in plus, unde era iubirea de aproapele de care esti dator ? s.a.m.d. , adica pacate stiute cheama si alte pacate deregula nestiute, nebanuite) si inca pacate savirsite lasindu-ne dusi in pacate de placerile desarte ale trupului.
Adica, daca stateai sa te fi gindit, chiar nu puteai aprecia lunginea sau latimea distantei... dupa modul ei de postare?
Pai chiar ei psihologii sunt instruiti sa ghiceasca temperamentul si poate chiar si personalitatea fratelui interlocutor, preocuparile, hobiurile existente si gradul de specializare intr-un domeniu, public sau privat, de interes chiar daca nu il vede la fata sau nu il aude, ci numai dupa scris, dupa modul de ideatie, dupa aspectul si complexitatea exprimarii, dupa puterea de sinteza si de abstractizare, dupa sfera semantica folosita, dupa gradul de eruditie gramaticala a limbii, dupa bogatia lexicului, dupa felul transant sau ondulant-ambiguu al discutiilor, s.a.m.d.... si tu nu, un practicant?
De aceea, de exemplu, nici duhovnicii nu spovedesc prin intermediul netului, a telefonului, s.a.m.d. ci practica numai contactul nemijlocit cu penitentul. Pt a nu fi altceva decit sfinta taina si nu sfinta ghiceala.
Si in cartile de tarot exact la fel este: tu tai cartile, tu le freci putin prin mina, faci o "sfinta " cruce pe ele, si apoi "meseriasul" fara scoala publica ci doar privata, iti spune multe despre tine, din trecut, prezent si viitor. Daca esti puternic si rezisti la cine stie ce, daca vrei sa mergi la scoala sau nu, si mai ales daca este bine sau nu, etc, spune multe...tot ca psihosociologii!

Frate, eu sunt mirat (deoarece te stiu Om-Bun din mai multe puncte de vedere) ca pina acum nu sti semnul minim dar suficient pt. un ortodox prin care se poate aprecia bine si chiar f. bine nivelul distantei fata de invataturile lui Dumnezeu. Semn de netagaduit!
Acesta este practica constanta a spovedaniei .
Indiferent cine este si ce face un ortodox(bine, in realitate nu este chiar asa de indiferent si chiar am sa explic in continuare de ce nu este chiar asa)dar daca el se spovedeste regulat si mai ales canonic, adica duhovnicul nu il lasa sa o faca altfel (sti conditiile: cu lacrimi si zdrobire de inima, sa marturiseasca complet totul fara sa ascunda ceva, sa indrepte greselile facute cit mai repede si sa paraseasca pacatul definitiv) atunci sa sti frate ca cel putin merge pe calea care trebuie, pe drumul cel bun. Mai cade, se mai juleste, dar nu umbla bezmetic cind pe o carare, cind pe drmul mare, cind pe poteca folositoare.
Spuneam ca am sa explic ceva : pai este lucru mare sa te spovedesti regulat deoarece daca duhovnicul este categoric de canonic cu tine(daca nu este asa ramine bietul penitent legat cu multime de pacate, si si duhovnicul la fel!... si nu mai stau sa discut acum cum si de ce ?)atunci incet-incet, cu lupta multa si truda si mai multa incepi sa parasesti pacatul sa gusti din viata buna si sa iti doresti tu insusti sa nu mai faci pacate .
Chiar daca nu are deslegare de impartasanie pt. multa vreme, chiar daca nu face canon cit turnul Efel, milostenii sau donatii sau cine stie ce pricopseala de fapte bune... dar daca se spovedeste regulat este mare lucru. Este inceputul multor bucurii, este aratarea vointei lui de indreptare: din clipa aceea poate fi trecut la sfinta liturghie, la maslu, la orice slujba a bisericii, daca cumva il surprinde moartea pe nepragatite i se poate savirsi tot ritualul de sarindare si parastase si pomeni, poate el insusi imparti pomana s.a.m.d.... numai si numai pt. marele si singurul motiv ca se spovedeste regulat si in mod canonic .
Dar daca nici nu vrea sa se spovedeasca regulat ... apai daca incepi sa cauti in el vei gasi noian de pacate, pe care le marturiseste de multe ori singur asa, cu smerenie mindra, cu lauda jenoasa, care de care mai mari, iar cu cit persoana este mai sus pe scara sociala, atunci si pacatele sunt mai "elevate" , mai spurcate si mai uimitoare.

Deci frate... este adevarat ca nici unul dintre noi nu poate fi sigu-sigur de nimeni, acela este numai insusi Dumnezeu, nici chiar duhovnicul nu ajunge la 100%, dar in cazul dat, de ce aveai tu dubii ? Si de ce erai asa de parcimonios, si te purtai asa, ca fata mare ?
Eu asta nu am inteles !?
Dar uite ca te-a lamurit ea insasi ! Numai sa sti sa-i citesti ce a scris si sa interpretezi corect... si, bine inteles, sa si vrei asta !