Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Din Pateric
Asta am căutat în mod special:
”Zis-a un batran : este un om care mananca mult si inca nu se satura si este altul care mananca putin si se satura. Deci, cel ce mananca mult si i-ar mai trebui, are mai mare plata decat cei ce mananca putin si se satura.”
...dar, ca să nu aibă cineva impresia că bătrînul ne invită la îmbuibare, e bine de citit și următoarele.
"Avea odata avva Agathon doi ucenici, care petreceau viata sihastreasca deosebi.
Deci, intr-una din zile a intrebat pe unul: cum petreci in chilia ta ? Iar el a zis : postesc pana seara si mananc doi pesmeti. Si i-a zis lui : buna este randuiala mancarii, neavand osteneala prea mare. Zis-a si celuilalt: tu cum petreci ? lar el a zis : doua zile postesc si doi pesmeti mananc. Si i-a zis lui batranul : te ostenesti foarte mult, suferind doua razboaie. Ca de mananca cineva in fiecare zi si nu se satura, se osteneste. Dar este altul care voieste sa posteasca cate doua zile si sa se sature. Iar tu indoit postind, nu te saturi."
,
[b]"Insa cand mananci, sa nu te saturi, ci tine-te
in infranare, mai vartos pentru bucatele cele poftitoare si indemnatoare spre lacomie."[/B]
,
”Zis-a iarasi : sa nu te amageasca desfatarea mirenilor celor bogati, ca si cum ar avea
ceva de folos pentru dulceata cea desarta. Ei cinstesc mestesugul facerii bucatelor, iar tu,
cu postul, prin cele proaste, covarsesti indestularea bucatelor acelora. Ca se zice : sufletul
in desfatare fiind, batjocoreste fagurii ( + ). Nu te satura cu paine si nu vei pofti vin.”
și
”Amar tie, ticaloase trupule, ca ai cunoscut si pururea cunosti cele ce te
spurca pe tine si totdeauna acelea le cauti : mancarile si saturarea ! Amar tanarului care isi imbuiba pantecele si se supune voii sale, caci in zadar a facut iesirea si lepadarea sa de lume !” |
SAȚ s. n. (Pop.) Senzația celui sătul; săturare, îndestulare. ◊ Loc. adj. și adv. Fără saț = lacom, nesățios; fig. nepotolit, neistovit. ◊ Expr. A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp. A-și ține sațul = a se sătura pentru mult timp.
A nu avea saț = a fi lacom, nesățios. Fig. Dezgust, silă, lehamite. Belșug, abundență; îmbuibare. [Var.: sáțiu s. n.] — Lat. satium.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
SĂTÚL, -Ă, sătui, -le, adj. 1.
Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulțumit. 3. Fig. Care a ajuns Ia saturație, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. — Lat. satulius.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
Citatul Lui Florin este interesant, chiar daca pildele sunt greu de priceput.
Da, se spune sa te scoli nesatul de la masa, adica nu sa te simpli prea plin, sa mai ai loc. Dar nu flamand.