[marina31]

Iubirea care se află pe cruce

G.G.: - Crucea este simbolul propriului sacrificiu pentru ceilalţi. Aşa este. Totuşi, cel care iubeşte şi se dăruieşte pe sine pentru a-i ajuta pe ceilalţi, nu simte acest lucru ca pe un scrificiu. Când se dăruieşte iubire, nu vine din partea omului. Este iubirea lui Dumnezu care izvorăşte din inima celui care dăruieşte. Nu o simte ca pe un „sacrificiu” deoarece nu este conştient de aceasta. O simte ca pe un lucru firesc al fiinţei sale – care nu produce schimbări în viaţa sau în sănătatea lui. Dimpotrivă, simte o permanentă bucurie, pentru că el este în acel moment atât cel care dăruieşte cât şi cel care primeşte iubirea şi puterea lui Dumnezeu. Hristos ne-a arătat aceasta, prin Viaţa Lui, învăţătura Lui, răstignirea şi învierea Lui. De aceea adevărata iubire stă întotdeauna pe cruce; dar în acelaşi timp, se bucură în lumina învierii...
G.: - Şi întotdeauna stă pe cruce?
G.G.: Întotdeauna. Totuşi, omul nu poate sta pe cruce fără iubire. Pentru că iubirea poartă în ea însăşi sămânţa sacrificiului. Nu este cu putinţă să iubim dacă nu suntem dispuşi să dăruim. Nu aşa este? Şi când sacrificiul este purtat până la sfârşit, devine o cruce. Din când în când, persoanele cărora le dăruieşti dragostea ta s-ar putea să nu o aprecieze şi atunci rămâi tu singur cu Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu are oamenii Săi şi îi va trimite întotdeauna în calea ta. Din momentul în care te apropii de calea pe care vrea să o urmezi, oamenii Săi îţi vor apărea în cale... Ei bine, ce pot să spun? Sunt foarte uimită de acest lucru! Mai demult, a trebuit să îmi aleg prietenii... Mă întrebam: oare mă potrivesc cu această persoană?modul nostru de viaţă, lucrurile la care ţinem... şi aşa mai departe. Astăzi, nu am nevoie de astfel de gânduri. Ştiu că oricine vine şi îmi urează „Bună dimineaţa!” este trimis de Dumnezeu, precum ar fi personificarea unui înger. Dumnezeu alege pe cine va trimite.

Despre frica de moarte

E.: - Spune-ne gerondissa, îţi este frică de moarte? Aştepţi moartea?
G.G.: - Este o frică pe care nu o am – deloc.
E.: - Aştepţi moartea?
G.G.: - În fiecare an până la ziua Înălţării. Pentru că iubesc cântările înmormântării care cuprind troparul Hristos a înviat.... Cred că atunci când va veni vremea plecării mele, se va întămpla într-un mod foarte simplu pentru că moartea nu există. Va fi ca şi cum închizi o uşă şi deschizi o alta! Îmi amintesc o pictură frumoasă care arată două grădini de trandafiri separate de un zid. O crenguţă de la una din tufele de trandafiri a crescut printr-o spărtură a zidului şi un trandafir frumos înflorise pe cealaltă parte. Aşa este viaţa noastră. Părăsim lumea şi mergem să înflorim în cealaltă.