[DanielS]

Epistola Sobornicească a Sfîntului Apostol Iacov, capitolul 2, versetele:

1 Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
14 Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
17 Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
20 Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
22 Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
26 Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.

Intreaga ta doctrina se bazeaza exclusiv pe Iacov 2 pentru a dovedi ca mantuirea se obtine prin fapte, in timp ce ignori zeci de versete care spun ca mantuirea se obtine doar prin credinta. Cum poti sa te agati cu atata putere de cateva versete din Iacov 2, dar respingi cu desavarsire zecile de alte versete care spun ca mantuirea e doar prin credinta? Cum poti sa selectezi partile din Biblie in care crezi??? Tu vii la Biblie si iti alegi versetele din ea care ai impresia ca iti dovodesc doctrina ortodoxa. NU ASA trebuie sa citeasca un crestin Biblia. Lasa Biblia sa se interpreteze ea singura. Tu incerci sa rasucesti versetele Bibliei pentru a se potrivi cu doctrina ta (VAI DE VOI, vorba ta), in loc sa citesti Biblia si sa crezi tu ce scrie acolo, fara sa selectezi ce iti convine si ce nu.

Am mai explicat asta mai demult: Iacov vorbeste impotriva credintei false, nu impotriva credintei adevarate.

Daca ne uitam cu atentie la Efeseni 2:8 "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." si comparam aceste versete cu cele din Iacov 2, vom ajunge la urmatoarea concluzie: Ori Iacov si Pavel se contrazic unul pe celalalt, ori interpretarea ta despre ceea ce spune Iacov 2 e gresita. Deoarece prima optiune nu e posibila, o sa incerc cat pot sa iti explic pe cea de-a doua:

Biblia ne invata clar ca suntem salvati/justificati prin credinta in Hristos si prin ceea ce a facut El pe cruce.

NU exista nicio contradictie intre ceea ce spune Iacov si ceea ce spune Pavel. Tot ce trebuie sa facem este sa ne uitam la context. Iacov 2 are 26 de versete: versetele 1-7 ne invata sa nu aratam favoritism doar anumitor oameni, versetele 8-13 sunt niste comentari despre Lege, versetele 14-26 vorbesc despre relatia dintre credinta si fapte.

Iacov incepe cu exemplul unei persoane care spune ca are credinta dar nu are fapte, "Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?" (Iacov 2:14). Cu alte cuvinte, Iacov vorbeste despre o credinta moarta, o credinta care nu e mai mult decat o pronuntare verbala, o marturisire publica a mintii, care nu e simita in inima. Este lipsita de viata si de actiune. Iacov incepe cu un exemplu negativ si demonstreaza ce este cu adevarat o credinta moarta (versetele 15-17, vorbe fara fapte). Apoi ne arata ca acel tip de credinta nu este diferit de credinta demonilor (versetul 19). Si in final, Iacov ne da exemplu de o credinta vie care contine vorbe, urmate de fapte. Faptele urmeaza credinta adevarata, si acestea ne demonstreaza credinta oamenilor, nu lui Dumnezeu. Iacov vorbeste despre Avraam si Rahab ca doua exmple de oameni care si-au demonstrat credinta prin faptele lor.

Pe scurt, Iacov examineaza doua tipuri de credinta: una care produce fapte bune, si una care nu. Una care este adevarata si una care este falsa. Una care este moarta, si una care este adevarata; prin urmare "credinta fara fapte este moarta", Dar el nu contrazice versetele care spun ca mantuirea/salvarea/justificarea este doar prin credinta.

In plus, te rog sa observi ca Iacov citeaza acelasi verset pe care Pavel il citeaza in Romani 4:3, care vorbeste despre mantuirea obtinuta doar prin credinta. Iacov 2:23 spune "Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire". Daca Iacov incerca sa predice o doctrina contradictorie fata de ceilalti scriitori ai Noului Testament, o doctrina care spune ca mantuirea nu se obtine doar prin credinta, atunci Iacov nu l-ar fi folosit pe Avraam ca si un exemplu, si versetul 23 nu ar fi existat. Asa ca putem vedea ca mantuirea este doar prin credinta, si ca Iacov vorbea despre credinta falsa, nu despre cea adevarata atunci cand spunea ca nu suntem mantuiti doar prin credinta. Sper ca m-am facut suficient de inteles.


Daca nu esti de acord cu mine, atunci explica-mi te rog Efeseni 2:8 ("Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.") prin prizma doctrinei mantuirii prin fapte. Deabia astept sa iti aud ( adica, citesc :D ) raspunsul la problema asta.

CREDINŢA şi FAPTELE sunt strîns legate una de alta, dacă ai doar una, oricare, şi cealaltă lipseşte, nu te mîntuieşti (!)

mîntuirea NU se obţine doar prin credinţă, precum ai văzut mai sus că spune Biblia, şi faptele exterioare SUNT şi ele cauza mîntuirii, nu doar ele, dar fără fapte NU există mîntuire. Să fie clar !

Serios? Imi poti aminti te rog frumos ce fel de fapte a avut talharul de pe cruce??? Ce bine a facut el??? Ce fapte bune a facut el ca sa fie mantuiti??? Raspunsul e ca nu a facut absolut nimic bine. Dar a fost mantuit. De ce? Pentru ca a crezut cu adevarat in Isus Hristos, si daca talharul era eliberat in acel moment, acesta cu siguranta ar fi facut fapte bune (pentru ca faptele bune sunt consecintele credintei adevarate) datorita credintei lui, care l-a transformat 100%; si va ar fi mantuit chiar si daca ar fi fost eliberat atunci, nu datorita faptelor lui ci datorita credintei lui.

NICIO religie falsa (inclusiv cea ortodoxa) nu i-ar fi dat ABSOLUT nicio speranta taharului! Daca ar fi acolo la Golgota un preot ortodox din zilele noastre, si talharul l-ar fi intrebat ce trebuie sa faca ca sa fie mantuit? Ce i-ar fi spus? Hai sa fim seriosi. Ce i-ar fi spus? I-ar fi spus ca nu mai are nicio sansa, pentru ca pentru a se mantui trebuie sa se boteze, sa se spovedeasca, sa intre in Biserica Ortodoxa si sa devina membru, sa faca fapte bune, etc, etc... Talharul acela nu ar mai fi avut nicio sansa, dupa voi. Dar el totusi a fost mantuit si a mers in cer, nu prin faptele lui, nu prin bunatatea lui, nu pentru ca ar fi meritat ci datorita faptelor si meritelor lui Isus si prin credinta in Isus Hristos.

Doar crestinismul adevarat care spune ca mantuirea se obtine prin credinta, i-ar mai fi dat o sansa, si aceasta este: credinta in Isus Hristos. "Crede in Domnul Isus Hristos si vei fi mantuit" (Faptele Apostolilor 16:30-31)

NU contrazic învăţătura Biblică, precum am spus mai sus şi ţi-am demonstrat, Biblic !

Huh? Cand? Nu imi amintesc. Arata-mi postul tau in care mi-ar demonstrat asta BIBLIC, ca am impresia ca nu l-am observat deocamdata.

Sfantul Augustin (15 iunie) este considerat un sfant in biserica ortodoxa, la fel si Sfantul Clement al Romei (care se serbeaza pe 24 noiembrie), asa ca nu mintii spunand ca ei sunt niste eretici. Daca sunt eretici atunci de ce ii sarbatoriti? Cum puteti sarbatorii si considera ca fiind "sfinti" niste eretici?

P.S. Nu imi amintesc daca te-am mai intrebat, dar sunt curios ce vei spune: De ce a murit Isus Hristos pe cruce? Daca sangele Lui nu a fost capabil sa ne mantuiasca complet, iar noi mai trebuie sa adaugam ceva ca sa fim mantuiti cu adevarat, atunci asta inseamna ca Hristos nu a fost in stare sa ne mantuiasca. De ce a mai murit pe cruce? (Galateni 2:21 "Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.")

Geneza 15:6 "Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire." -> Ce i-a fost socotit ca neprihanire? Credinta. Avraam a fost mantuit datorita credintei lui, nu datorita faptelor lui. Credinta adevarata va produce fapte bune, dar NU faptele ne mantuiesc, CI credinta.

Isaia 53:4-5 "Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi."

Suntem mantuiti DOAR datorita sacrificiului lui Isus de pe cruce, si NU datorita noua insine.