Sfinții ascultă rugăciunile noastre și primesc de la Dumnezeu puterea de a ne ajuta. Aceasta o știe tot neamul cel creștinesc.
Părintele Roman, fiu duhovnicesc al părintelui Dosifei, mi-a povestit că, pe când era băiat în lume, a trebuit odată să traverseze Donul iarna și calul lui a căzut într-o crăpătură deschisă în gheață și se cufunda târând după el sub gheață și sania. Atunci micuțul băiat a strigat: „Sfinte Nicolae, ajută-mă să scot calul afară!”, a tras de hamuri și a izbutit să scoată calul și sania de sub gheață.
Părintele Matvei, care era din același sat cu mine, păștea, fiind copil, ca și proorocul David, oile tatălui său. Nu era mai înalt decât un berbec. Fratele lui mai mare lucra de cealaltă parte a unui câmp mare. Deodată, vede o haită de lupi năpustindu-se asupra lui Mișa - acesta era numele părintelui Matvei în lume, dar micuțul Mișa a strigat: „Sfinte Nicolae, ajută-mă!” și de-abia a strigat că lupii au bătut în lături fară a face nici un rău nici lui, nici turmei. Multă vreme la noi în sat se râdea și se spunea: „Mișa s-a speriat tare de lupi, dar Sfântul Nicolae l-a izbăvit pe el!”
Cunoaștem încă o mulțime de alte cazuri în care sfinții au venit în ajutorul nostru, de îndată ce i-am chemat. Din aceasta se vede că toate cerurile ascultă rugăciunile noastre.
(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2000, pp. 146-147)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|