[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de ovidiu b.

Cel pe care îl aperi e unul care foloseşte citatele din Sf. Scriptură pe post de bâtă.

Doamne ajută.

~ O să fiu cît de simplu şi odihnitor pot. ~

Uite:

Cînd merită un om mîngîiere, cu tot dragul primeşte mîngîiere.
Cînd merită bîtă, primeşte bîtă.
Dar atenţie !
Trezvie !
Împotriva cui, se foloseşte bîta? A omului? Niciodată !
A dracilor cu care se luptă omul !
Cuvîntul lui Dumnezeu îi bate pe draci.
Ce bîtă?
Ce razboi are voie să folosească creştinul ?
Doar războiul întru cuvînt !

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii" - Efeseni 6, 12.

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." - Matei 10, 28 (adică dracii)

Oare nu la fel a făcut şi Hristos Domnul?
Războiul întru cuvînt ?
Cu siguranţă la fel.
Şi mai ales jertfelnicia Sa.
Nu a jertfit pe alţii, în războaie de sînge, ci pe Sine. Trupul şi Sîngele Său, Cele scumpe.
Ca şi Sfinţii Martiri şi alţi sfinţi după El, ce I-au urmat.
Războiul întru cuvînt, asupra dracilor.
I-a numit pe cei ce meritau să fie numiţi aşa: pui de vipere, morminte văruite.
Ca să se îndrepte aceia. Alungînd dracii.
Prin cuvînt.
Însă ia şi mîngîiat nespus, în Predica de pe Munte.
Dar atenţie iarăşi !
Trezvie iarăşi !
Trebuie să aveţi mare discernămînt !
Dar cum vine trezvia sau discernămîntul ?
Cu rugăciune...
Discernămîntul ca nu cumva la cuvintele din războiul întru cuvînt să lipsească iubirea şi jertfa de sine.
Că s-a pierdut acel război împotriva întunericului.
Da?
Deci război întru cuvînt a folosit şi Hristos.
Sau chiar a luat biciul, la propriu, în Templu.
E crud Dumnezeu?
Niciodată. Asta-i tot de la duhurile răutăţii, cum spune Sfîntul Apostol Pavel mai sus.
Cum lupţi şi baţi gîndul ăsta al întunericului?
Iar cu rugăciune !
Apoi de la rugăciune, ceri gîndul cel bun şi adevărat,
Şi Domnul îţi dă, oricîte vei cere cu credinţă şi e de folos spre mîntuire.
Şi ia gîndeşte-te:
Oare nu la fel şi un tată îi dă cîte o joardă la fund băiatului lui, care face prostii mari?
Şi tot Îl iubeşte pe băieţel şi îl mîngîie după puţin timp.
Deci mai e crud Dumnezeu?
Cu siguranţă că nu.
Iată, a-ţi biruit în războiul împotriva întunericului !
Acum iar rugăciune.
De mulţumire Domnului şi cerere de ajutor în următoarele războaie ce vor urma.
Da? Minunat.
Cum îşi iubeşte un tată copilaşul şi se străduieşte să îl vadă bine, aşa încă infinit mai mult de iubeşte Hristos,
Dumnezeu în Sfînta Treime,
Domnul Hristos care a murit apoi pe Sfînta Cruce şi pentru puii de vipere şi pentru toţi.
Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule !

Amin.

V-am învăţat un lucru de folos?
Nădăjduiesc.
Îl ştiu şi eu de la Sfinţii Părinţi.
Vi l-am schiţat în cîteva cuvinte.
Simple
Şi uşor de citit şi de pus la inimă.
Aşa cum am putut.
Şi cum mi-am adus aminte.
Pomeniţi-mă, că nu pot nimic.
Domnul poate, nu eu.

Dacă te mai pot ajuta cu ceva, cu drag, numai dacă mi-a dat Domnul să cunosc, te voi ajuta, frăţior iubit Ovidiu B.

Bucurii să vă dea Maica Domnului, Maica Luminii.

P.S.: nu mai amintesc de Jachetele Bisericii Celei Una a lui Hristos, se poate verifica în posturile trecute.