[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Frate Pelerin spre răsărit, poate greşesc în ce spun, în sensul că voi sminti, Dumnezeu să mă ierte. Ţi-am văzut duhul, frate Pelerin spre răsărit şi astfel, Dumnezeu mi-a ajutat să pot răspunde în duhul tău. Surioara Annyta, s-a gîndit şi la mine puţin, fiindu-i puţin antipatic, cînd a postat acel fragment al lucrării părintelui Nicolae Steinhardt. A ales lucrarea mai mult după numele titlului. Ea nu cunoaşte dimensiunea descoperită de Dumnezeu Sfîntului Grigorie de Nyssa, şi prin sfînt, nouă. Dimensiune la care se referă destul de frumos Tomas Spidlik, înspiritualitatea răsăritului creştin, care însă, doar un exemplu concis, începînd de la paginile 355 ale lucrării sale, amintind de rugăciune nu se ridică nici un strop la dimensiunile Canonului Ortodoxiei, sau Canonul Apostolic al primelor secole, carte publicată la editura Deisis, de diaconul Ioan I. Ică Jr. pe care ţi-o recomand cu încredere şi prioritar lucrării, eu numesc mai degrabă schiţelor lui Tomas Spidlik.
De altfel tot scolasticismul, în jurul căreia gravitează cartea lui Tomas Spidlik, este o primejdie pentru Creştinism, fiind o erezie, o inovaţie, apărută în apusul eretic, de după 1054. Scolasticism, care este oferit de Tomas, întro manieră foarte ascunsă, deghizată chiar în duhul Sfinţilor Părinţi. Scolasticism, împotriva căruia scriu şi eu, cu mila Domnului la licenţă.
Revenind la cele spuse la sus, mă îndoiesc că surioara Annyta, ar cunoaşte ceva din Avva Alonios, dar cu această cale, pentru că îl îndrăgesc atît de mult, pe Avva Alonios, voi aminti aici şi acum, căteva cuvinte ale sale, pentru a-l face cunoscut, sau recunoscut celor ce trec pe aici:

Avva Alonis a zis: Dacă omul nu va spune mereu în inima sa: numai eu şi Dumnezeu suntem pe lume, nu-şi va găsi liniştea.
A mai zis: Dacă nu aş fi dărâmat totul, n-aş fi putut să mă zidesc.
A mai zis: Dacă omul vrea cu adevărat, din zori până seara ajunge după măsura dumnezeiască.
Avva Agathon l-a întrebat, odată, pe Avva Alonios: Cum să-mi stăpânesc limba, ca să nu mai spună miciuni?. Avva Alonios i-a răspuns: Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci. Cum adică?, întreabă celălalt. Bătrânul îi zice: Doi oameni au omorât în faţa ta, şi unul dintre dânşii a fugit în chilia ta. Dregătorul îl caută şi te întreabă: În faţa ta s-au întâmplat acestea?. Dacă nu minţi, îl trimiţi pe om la moarte. Mai bine îl laşi în faţa lui Dumnezeu, cu mâinile dezlegate, căci El el ştie pe toate.

Şi pentru a încheia cele deschise, am vrut intenţionat să deviez înţelesul dat de surioara Annyta la cuvîntul părintelui Nicolae Steinhardt, "Falsul idealism", spre o dimensiune pe care ea să o poate înţelege mai bine, şi pentru a o ajuta să se smerească, şi împreună cu ea, şi eu. Şi nu dimensiunea cea expusă de tine în Schiţele lui Tomas Spidlik, cu care ai făcut frăţia ta comparaţia, sau nici cu Canonul Ortodoxiei - Canonul Apostolic al primelor secole, cu care iată fac şi eu comparaţia. Totul pentru a-l înţelege acum, iată, nădăjduiesc, deşi mă şi îndoiesc, pe Avva Alonios sau Alonis.

Iar pentru frăţia ta, Pelerin spre răsărit, fiind pe un drum din care încă nu ai ieşit, al protestantismului, dar din care trebuie să ieşi, pentru a vedea Lumina şi pentru a gusta adevărata simplitate, nu cea imaginată deocamdată de frăţia ta, te rog aşadar, să ai grijă dragul meu, să nu te pripeşti în afirmaţii, şi prejudecăţi, să nu scrii "într-adevăr", decît dacă Acela este cu adevărat Adevărul. Şi cu adevărat Adevărul, nu L-a avut şi nu Îl va avea nici un protestant niciodată. Scriu cu durere aceste cuvinte. Dar perfidia şi pasiunea insistentă a demonilor, lucrează spre a minţi în imitarea lor chiar şi către cele mai curate şi înalte lucrări ale Domnului, pe ei nu le cunosc, adică harul. Şi lucrarea lor să ajungă la om. Şi poate poate, va reuşi o erezie. Prin protestantism a reuşit să deschidă porţile acestei lucrări pentru om. Doar tot el poate imita şi un înger de lumină. Deci ia aminte, dragul meu, că firul duhovniciei, pe care eu nu îl am, dar îl doresc, pentru că îl înţeleg, în dimensiunea cît să ţi-l pot arăta şi ţie, este nevăzut, dar dacă ar fi văzut, ar fi de culori diferite, de dimensiuni diferite, de lungimi diferite, de densităţi diferite, şi mai aspru şi sau mai moale, toate în acelaşi timp observabile, unite, dar despărţite, dar pentru fiecare om, prin mila lui Dumnezeu Cuvîntul, prin pronia Sfintei Treimi, aşa cum lucrează Duhul Sfînt, neterminîndu-se niciodată şi nelipsind dintre oameni niciodată.

Bucurii.

P.S.: dacă doreşti să citeşti Canonul Ortodoxiei - Canonul Apostolic al primelor secole, înainte de a dori să citeşti Canonul, îţi recomand Teologia Patristică a părintelui Ioannis Romanides, cît şi Dogmatica Patristică Ortodoxă. Nădăjduiesc că vei înţelege altfel pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi vei dori Botezul Creştin, faţă de botezul eretic protestant, devenind atunci cu adevărat creştin. Cuvinte poate prea dure pentru tine, dar Ăsta e Adevărul.