PUSTIE
Pustia este pretutindeni.
Cel ce se roaga neincetat nu are preferinte de genul,
ma rog "acolo", nu pot sa ma rog "aici",
ma voi ruga "atunci", nu pot sa ma rog "acum",
ma voi ruga "in liniste", nu pot sa ma rog "in zgomot".
Pustia nu este un desert pustiu,
Ci este o singuratate a mintii extraordinara,
O instrainare de lume minunata.
Caci mintea se salasuieste acolo unde lumea incepe sa existe,
Dar nu exista inca.
Acolo in lumina zorilor existentei,
Cand nimic nu este nascut inca,
Dar totul este pe cale sa prinda viata.
Acolo unde linistea nu se aude inca,
Dar se simte ca incepe sa se raspandeasca pretutindeni.
Intre nimic si tot,
Intre nemanifestat si manifestat.
Rugaciunea neincetata este cea mai usoara rugaciune,
Se spune singura, nu are timpi de curgere,
Caci este timpul insusi,
in fiecare Sfarsit regasind Inceputul.
__________________
|