Oameni buni !O mica poveste,2imagini si un mic anunt.Cineva spunea odata ca Dumnezeu ne randuieste viata ca pe niste fire frumos aranjate.Toate duc la EL dar depinde de fiecare cum doreste sa se tina sau sa urmeze de acel fir.Din pacate,cateodata,din prea mult entuziasm si prea putina experienta, vrem sa o luam inaintea lui Dumnezeu si sa aranjam noi ce-i bine si ce-i rau in viata altora.Putini pot asta,foarte putini si eu m-am lamurit de ceva vreme ca nu ma numar printre cei ce pot aranja fire.Cand totusi ne punem noi pe aranjat cum credem noi incurcam rau de tot firele si ii mai tragem dupa noi si pe cei la fel de grabiti ca noi.Dumnezeu,in dragostea Lui fara de sfarsit,le descurca la loc dar acest lucru poate fi dureros pt cei ce vor trece prin asa ceva.Parintele Paisie Aghioritul,care avea multe daruri,de multe ori vedea ce va fi cu un om dar nu spunea mereu tot ce stia pt ca,in intelepciunea lui stia ca este mai bine sa-L lasi pe Dumnezeu,in anumite situatii sa duca EL lucrurile pe fagasul lor,la timpul lor.Cum se spunea in Ecclesiastul ,,Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub cer isi are ceasul lui"

2 imagini:unul dintre cei mai smeriti oameni pe care l-am cunoscut,si am suficient de mult par alb,a fost un calugar
roman la Manastirea Sfantul Sava,Marea Lavra Mar Saba, din Tara Sfanta.Cine a ajuns acolo stie ce iti lasa in suflet acel loc.Un singur lucru as spune despre acel om:nu avea nevoie de cuvinte,era un fel de icoana vie intr-un peisaj din timpurile biblice.Am mai cunoscut un om,un preot batran(cred ca am mai spus de el)cand am iesit de la Sfantul Mormant,in lungul meu drum prin acele parti ale lumii.Cred ca era rasaritean si era insotit de o sora care il ajuta.Omul acela iradia pur si simplu lumina linistii si iubirii adevarate fara sa vorbeasca.Nu pot exprima in cuvinte mai mult de atat dar toti se opreau in dreptul lui,avea ceva greu de descris in cuvinte.L-am privit cu mare atentie si m-am asezat langa el.Am colindat lumea asta larga si am vazut mult dar nicaieri ceva din aceea privire.Cateodata pur si simplu nu este nevoie de cuvinte,exista ceva peste ele.

Un mic anunt: pe perioada Postului voi inceta sa postez pe acest topic considerand ca aveti lucruri mult mai importante,cu adevarat mai importante de implinit.Dupa Pasti,daca mai ingaduie Dumnezeu,le reiau cu o invitatie generala:oricine doreste sa scriem un mic articol impreuna este asteptat cu multa speranta si bucurie.Nu este deloc necesar sa fiu eu parte,poate doriti sa formati dvs un grup care sa colaboreze.De-a lungul timpului am tot lansat invitatii ca oamenii sa posteze la aceasta sectiune,la Patrologie.Multumesc tuturor(Mihailc,de ex,m-am motivat exceptional,de-a lungul timpului,prin postarile sale despre iconografie,pe alte topice,sa studiez mult mai aprofundat aceasta tema) celor care m-au ajutat,deloc putini,si sper ca in curand eu sa fiu doar un cititor si articole cu adevarat frumoase si documentate sa apara.Visul meu,recunosc asta,este un articol despre Patristica cu aplicatii in si din iconografie.La acest moment eu nu am pregatirea necesara sa pot asa ceva dar sper intr-o zi,la aceasta sectiune,sa pot citi asa ceva.

Acestea fiind spuse va multumesc pt sprijin tuturor si voi incheia (o urare)cu ultimele cuvinte de Biblie,din Apocalipsa,cuvinte care desi incheie o carte cutremuratoare arata speranta:,,Harul Domnului Iisus Hristos sa fie cu voi toti.Nu pun ghilimele pt a inchide citatul pt ca esenta acestor cuvinte biblice este fara de sfarsit.Numai bine,post in cuget si fapta cu Domnul.