În prealabil postat de Mosh-Neagu

Imi amintesc despre un american care era de profesie instalator si curtatitor de tevi si de WC-uri, care si-a scris mare pe microbuzul cu care se deplasa la job-uri: "Rahatul dumneavoastra, este paine pentru mine!" Cum vrem sa ne mantuim fara ispite? Cum vrem sa scoatem margaritare din noroi, fara a ne murdari pe degete? De ce ne temem oare? De putina noastra credinta? De slabiciunile noastre care nu ne dau pace si ne zgandara si fara a fi provocate, dar cand trebuie sa trecem printre tentatii?... Pai atunci unde ne situam noi, daca ni se moaie genunchii la vreme de ispita? Dumnezeu are rabdare cu noi. Daca azi am cazut, poate am invatat totusi ceva. Daca maine am ingenunchiat, poate intelegem cum sa ne aparam de ceea ce ne doboara. Daca poimane am ramas in picioare nu inseamna ca trebuie sa ne cautam un fotoliu, fiindca nu datorita noua am ramas in picioare, ci fiindca Dumnezeu cunoaste daca este osteneala, sau mandrie, daca e lupta cu sine, sau lupta cu ceea ce vrem sa schimbam la altii inainte de a ne schimba pe noi!...