Citat:
În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia
Neinchipuit de multa informatie duhovniceasca am aflat pe internet.
|
Si cui foloseste? Este extrem de greu de inteles de ce atata ura intr-un suflet care-si spune crestin-ortodox? Noi nu stim sa iertam, sa uitam, sa ne indreptam pe noi insine, dar impartim in stanga si-n dreapta sfaturi si pareri, fara sa realizam ca noi insine instigam la ura si dezbinare.
E adevarat ca uneori, nu neaparat fiindca ne lasa rabdarea, ci fiindca dorim sa inchidem oarecum "poarta" catre viitoare rataciri, incercam sa trezim pe cate cineva la realitate, desi si realitatea asta este... relativa. Totusi, macar ne straduim sa nu taiem in carne vie... Daca colega noastra Sophia, a parasit forumul datorita mesajelor mele, poate macar a inteles ceva... Nu din ura i le-am scris si nici n-am indraznit vreodata s-o judec. Dar vad uneori acea ura care nu are ce cauta intr-un suflet pentru nimeni vreodata, orice rau ar fi facut acea persoana, sau doar credem noi ca a facut. Daca a luat niste decizii, in ce conjunctura le-a luat si daca nu cumva nici macar n-a anticipat capcana in care va intra. TOTI suntem pe cale de a fi inselati, mai devreme sau mai tarziu. Daca esti mic si neinsemnat, pierderea este neinsemnata, daca ai o functie inalta, si milioane de oameni depind de hotararea ta, e mult mai delicat. Oricum, dintre acele milioane de suflete, marea majoritate au inteles si poate s-au resemnat, poate au considerat ca nu se putea altfel, oricum au iertat, fiindca nimeni nu e mai presus de Dumnezeu. El judeca si tot El iarta. Am vazut la
antiecumenism o astfel de ura, incat pe mine chiar ma sperie. N-as vrea sa ajung vreodata sa depind de mila unui astfel de personaj, fiindca ma tem ca n-o are, atunci cand isi face o anumita imagine despre ceva sau cineva. Si e mare pacat, fiindca fara iubire de aproape, doar ne facem iluzia ca ne mantuim...
Inca o data imi cer iertare celor pe care cu siguranta i-am suparat. Spuneam in mesajul trecut de pe forum ca voi lua o pauza mai lunga. Acum am considerat de cuviinta sa mai adaug cateva cuvinte, facand inca o data apel la cat se poate de multa pace si iertare. Oricat ne-ar inghesui vanitatea si orgoliu sa sarim la gatul cuiva (prezent sau nu, aproape ca nu mai conteaza), oricat de mult am fi tentati sa ironizam si sa trimitem in corzi pe cei care ii luam in obiectiv, sa nu uitam o clipa ca de fapt vom primi exact ceea ce oferim, ba poate cu mult mai drastic, daca si altii se iau dupa sminteala noastra...
Ramaneti cu bine, si bunul Dumnezeu sa ne pazeasca pe toti de ispita cea grea!
Mantuire, tuturor!