Citat:
În prealabil postat de anita
Fallen,trairile tale din somn si cand te scoli sunt o consecinta fireasca a vietii cazute pe care o duci. Cosmarurile se vindeca prin spovedirea deasa a pacatelor dar daca pacatuim dupa ce ne spovedim ce vindecare sa mai asteptam ? Chiar ieri imi povestea cineva de o tanara care a stat necununata 15 ani cu un barbat.El nu vrea sa o ia de sotie pt ca mama lui nu este de acord. Viata ei e un esec total ,si-a pierdut serviciul iar el s-a imbolnavit de cancer. Si atunci ce valoare mai au clipele petrecute impreuna? Ea se spovedeste dar preotul duhovnic a chemat-o la el dupa ce se va cununa,a fost foarte strict. A schimbat duhovnicul ,dar pe Dumnezeu nu il pacalim.
|
Desi nu mai avem relatii (pacate) trupesti de ceva vreme, nu cred ca am castigat mare lucru prin asta, ca tot mai pacatuim cu vorba, cu gandul, etc (ne mai certam, injuram, luam numele Domnului in desert) lucruri care cu siguranta il deranjeaza pe Dumnezeu mai rau (si ii plac diavolului mai mult) decat daca ne-am iubi, chiar si asa clandestin. Nu stiu daca cumva e posibil ca in casa noastra sa se fii salasluit vreun drac saumai multi, dar, dupa cum dormim de tulburati amandoi, pare verosimil (am mai intrebat si pe alt topic unde se salasluieste necuratul, in casa sau in noi). Adevarul e ca amandoi avem probleme cu somnul, ori nu putem adormi, ori unul adoarme si daca celalat il trezeste, cu sau fara intentie (ex: ma scol din pat sima impiedic de ceva), se sperie sau se enerveaza si-l ia la injuraturi; deci cam ca in Ivan Turbinca. si cel mai grav e ca daac incerc sa spun Tatal nostru, chiar nu reusesc, pana la sfarsit "mi se rupe filmul"(pierd sirul, de obicei pe la 'si ne iarta noua...") Apoi am observat ca din cauza asta e posibil sa ma scol obosita si dimineata si sa fiu toata ziua furioasa...
(PS daca tot mai credeti ca singura solutie e cununia, se pare ca va trebui sa fac rost de rohipnol ca sa-l pot duce la altar:)))
PS 2 : credeti ca daca voi ramane singura, (ma voi intoarce la mama acasa) voi fimai fericita si mai linistita, stiind ca mmult ca sigur mi-am suflat ultima sansa de amaiavea copii si familie? stiind ca toata viata care mi-a ramas si care va fi doar suferinta si durere o voi petrece cu ai batraniai mei pana ei nuvor mai fi si eu voi tot o baba? sau in disperare de cauza voi face o alegere si mai proasta ducandu-ma dupa ultimul barbat ramas disponibil pt mine? Ce va face sa credetica barbatii la varsta a doua (50 -60), ramasi singuri, nu e posibil sa fie interesati tot numai de sex plus menaj plus impartit responsabilitati domestice (intretinere, lumina, etc)?