Parintele a subliniat foarte bine o realitate:scrierea intitulata ,,Apocalipsa"s-a nascut in cadrul unei comunitati crestine prinsa intre asteptarea Parusiei si presiunea in crestere exercitata de lumea pagana,cu certe inclinatii spre un viitor martiriu.Desi pare,pentru multi,o carte infioratoare ea este o carte a sperantei pt ca afirma un maret si simplu adevar:Binele va invinge,intr-o zi,definitiv.Este visul din totdeauna al omenirii,inca din zorii pierduti ai civilizatiei umane.Daca ii anulezi contextul sau daca o interpretezi literar dintr-o perspectiva reductionista,daca incerci sa le impui acelor crestini-dependenti intr-o anumita masura,ca orice fiinta umana,de contextul istoric,in cazul lor inca iudeo-crestin-o intelegere a ta,moderna,atunci cartea devine o monstruozitate intradevar.Isi pierde orice semnificatie si devine un fel de hibrid care calatoreste stingher si bizar prin istorie, si care genereaza toate aberatiile si obsesiile umane nascute din temeri pseudo-apocaliptice.Daca in schimb il lasi dreptul de a fi inteleasa in contextul ei,cu acele mesaje mai presus de timp,atunci incepi sa-i regasesti pe acei crestini minunati,gata sa infrunte chipul lumii ce va trece si descoperi ca desi te pot desparti de ei anumite elemente specifice unui moment istoric te leaga indisolubil aceiasi certitudine mantuitoare:Binele va triumfa.

Daca in schimb devii obsedat de interpretari literare,rupte din contextul unui limbaj apocaliptic, specific scrierilor de acest tip,atunci cazi prada unui intuneric al obsesiei,al inlantuirii in tenebrele fricii lucru care,extrem de ciudat,adeptii acestui gen de interpretare par sa-l uite:nicaieri in scrierile acelor crestini nu se regasesc obsesiile moderne ci dimpotriva,privirea este indreptata spre cer,spre Parusie,cu bucurie,incredere si credinta.Niciodata cu frica sau obsesie