Si ultima parte
Isi iubea si nevasta, desi nu prea era multumit de ea. la un moment dat, s-au certat si s-au hotarat sa se desparta. Ea i-a propus sa divorteze, sa fie totul legal. Dar nu era el omul care sa se impiedice de lege. Si-a luat alta nevasta, a poftit-o pe sotie sa-si ia alt barbat, si au trait asa fiecare cu altcineva. Dar noua lui nevasta s-a apucat sa-i faca un copil. Degeaba i-a spus el ca mai are doi si i ajung, ea a mers inainte cu ideea ei fixa. Se apropia nasterea, el nu era nici casatorit nici divortat, era un adevarat balamuc in viata lor.
Parintii fetei-mame voiau sa o ia inapoi acasa, vedeau bine ca nu e treaba serioasa. El nu si nu, ca se insoara cu ea. Si ca sa fie mai convingator, a hotarat sa ia treaba de la cap. A trimis-o acasa pe ea, urmand ca el sa vina sa o ceara de la parinti. Si ca sa vada ei ca el e om serios si vrea sa divorteze de Mirela, a rugat-o pe aceasta sa mearga la petit cu el, impreuna cu amantul ei. Si chiar s-au dus. Au tras la un hotel, amantul, jenat, a venit sa locuiasca cu el in camera, el, generos, l-a trimis la Mirela. Numai ca a doua zi, cand au intrat la parintii fetei, acestia doar nu i-au oparit cu apa fiarta. I-au dat afara, ca pe niste nebuni ce erau. El a fost foarte deceptionat. A plans la pieptul Mirelei, a rugat-o sa-l inteleaga, ea l-a inteles, nu se stie cum , amantul a inteles si el ce-o fi avut de inteles, s-a simtit, a plecat, iar ei au ramas impreuna.
Acesta era omul cu care am intrat in casa nuntasilor la Brasov, care erau putini, eleganti, gomosi si cu o masa regeasca.
Ne-am facut loc cu coatele, ne-am asezat si ne-am pus pe mancare si bautura.
Dorin nimerisera langa nas, langa cumnatu-meu. In fata lui era o cana de vreo doi litri de vin. El o ia si bea din ea. Costica, nasul, i spune:
-Daca ai baut din ea, e a ta!
In sens de higiena, voia el sa zica. Dar Dorin a dat alta semnificatie cuvintelor lui. A inteles ca e barbatesti, daca ai baut dintr-o cana, sa o bei pana la fund; si a baut-o.
Cu asta s-a terminat si nunta nemtilor. El, inghetat si obosit de lupta cu muntii si Trabantul, s-a imbatat pe loc si a inceput sa tipe, sa cante, sa imite toate animalele domestice, sa danseze in salvarii si in ciorapii cusuti de el. Stateau nuntasii pieriti, lipiti de scaune si de pereti, cu o frica nebuna intiparita pe fata. In goana lui fericita prin casa a gasit un tort de frisca, pitit de bietii oameni intr-o fereastra, sa-l manance probabil dupa ce o scapa de noi. L-a luat, a plesnit cu palma in frisca, de au sarit mii de stropi pe toata lumea, apoi i-a luat pe toti la rand si i-a spalat pe fata cu frisca. Exact ca in Stan si Bran. Si radea, radea. Si ei incremeniti. Si noi, care-i adusesem, sa murim de rusine.
Din cinci in cinci minute, eu il rugam:
-Hai, Dorine sa plecam! Gazdele asteaptau cu speranta.
Pe la 5 dimineata m-a observat. Si la o noua rugaminte a mea imi spune:
-Unde vrei sa merg, cucoana! Ce esti nebuna ? Nu vezi ca sunt beat ?
Trebuie sa va spun ca toata lumea i-a dat dreptate. Se obisnuisera cu el. Unii incepusera sa se si amuze. Acum, eu eram nebuna, ca vroiam sa pun la volan un om beat!
Intr-un tarziu, s-a indurat si i-a eliberat. Am plecat. In nestire. El inainte, doar cu Mirela. Noi dupa el, cu copilul lor. N-am avut curaj sa-l lasam in masina lor. Si bine am facut, ca el mergea din gard in gard. Pe la Predeal s-a oprit in dreptul unei case:
-Aici dormim!
-Ii cunosti ?
-Da! Si a intrat. A sculat din somn doi batrani, i-a sarutat, le-a urat "la multi ani"! si i-a anuntat ca el, familia si prietenii lui vor dormi acolo. Batranii au dat sa spuna ceva, dar el i-a intrerupt, spunandu-le ca asa s-au inteles cu fiul lor. I-a luat repede, ne-au bagat pe toti in casa, ne-am culcat, peste cateva ore ne-am trezit. Batranii stateau speriati pe prispa casei.
-Cine sunteti, maica ? ne-au intrebat.
-Prietenii prietenului fiului dumneavoastra.
-Al fiului nostru! Dar noi nu avem copii!
-Pai Nelu cine e ?
-Nu stiu, maica!
-Nici pe Dorin nu-l stiti ?
-Nu, maica!
Am simtit ca mi se taie picioarele.
S-a sculat si Dorin, treaz, bine dispus. I-a zarit pe cei doi batrani.
-Ce-i cu astia aici ? ne-a intrebat pe noi.
-Sunt gazdele. Spun ca nu te cunosc.
-Nici eu nu-i cunosc.
-Pai n-ai zis ca esti prieten cu fiul lor ?
-Da, dar nu-s astia! Erau unii din Sinaia.
Le-am cerut scuze, le-am platit, le-am multumit, am injurat in gand pe Dorin, Padina, revelionul, nasul, tot, tot.
De suparare am facut un fel de pareza pe obrazul stang. Trei saptamani mi s-au zbatut ochiul si obrazul, de am crezut ca asa voi ramane.
Cel mai ingrijorat era Dorin. Venea mereu sa se intereseze daca mi-a trecut. Dar cand il vedeam obrazul mi se zbatea si mai tare. L-am rugat cu lacrimi in ochi sa ma lase o vreme in pace, sa nu mai vina pe la noi, ca poate am noroc si-mi trece. A suferit, dar ne-a lasat, a incetat si obrazul meu, insa am o continuua teama. Daca-mi mai face o treaba ca aceea de la nunta, dau in parkinson.
|