De aceea vă sfătuiesc și vă rog ca mai întâi spălând păcatul prin spovedanie, pocăință și toate celelalte, să ascultați dumnezeieștile cuvinte. (…) Dacă în lada în care păstrezi hainele cele scumpe și cu fir o slugă de a ta va pune o haină plină de întinăciune și cu mulți păduchi, oare vei suferi această ocară cu blândețe? Spune-mi! Sau dacă într-un vas de aur în care de obicei păstrezi miruri, ar fi turnat cineva noroi, oare nu l-ai fi bătut pe cel ce a făcut aceasta? Și dacă în cel ce s-a turnat mirul cel dumnezeiesc, cum vom putea oare pune întinăciuni diavolești, cuvinte satanicești și cântece pline de desfrânare? Cum va suferi Dumnezeu acestea, spune-mi? Mai ales că deosebirea între darul cel duhovnicesc și între această lucrare rea este mai mare ca cea dintre hainele cele de fir și între cele întinate și decât cea dintre mir și noroi.
Nu te temi, o omule, ca să privești cu aceiași ochi atât scena pe care este orchestra și pe care se săvârșește lucrurile cele spurcate ale curviei cât și această Masă Sfântă pe care se săvârșesc Tainele cele înfricoșate? Nu cu aceleași urechi auzi pe desfrânată grăind cuvinte de necinste și cu aceleași pe Prooroc și pe Apostol învățându-te cuvinte de taină? Cu aceeași inimă primind și otrava și Jertfa cea înfricoșată și sfântă?
Sf. Ioan Gură de Aur, Din ospățul stăpânului, p. 45.