Ştiu că eram datoare cu impresii, citate... din "Patericul de la Optina"... şi nici acum nu sunt pregătită cu aşa ceva...

Totuşi, răsfoind o carte despre akedie, am dat peste nişte răspunsuri la scrisori ale cuviosului Macarie de la Optina şi am selectat următoarele:

"Trebuie să ne socotim nevrednici de mângâieri şi să nu le căutăm

Am băgat de seamă că în pravila de rugăciune căutaţi desfătări duhovniceşti; acestea, cu toate că sunt plăcute, sunt foarte primejdioase şi înşelătoare. Aflându-se în starea aceasta, omul crede că este beat de dragostea dumnezeiască, şi este foarte furat de părerea aceasta; şi atunci când ea se întăreşte odată cu trecerea timpului, în loc să capete mângâiere, omul rămâne fără odihnă, fiindcă socoate că află mântuirea numai când are mângâieri, iar când rămâne lipsit de ele se tulbură şi nu are tihnă. Trebuie să ne rugăm cu smerenie, necăutând mângâieri, simţindu-ne păcătoşenia şi temându-ne de amăgiri.
Chiar dacă se întâmplă stări de uscăciune sufletească, nu te lăsa de rugăciune, socotindu-te nevrednic de mângâiere, după cuvântul Sfinţilor Părinţi: Rugăciunea celui ce nu se socoate păcătos nu este bineprimită înaintea lui Dumnezeu - iar El, văzând că şi în uscăciune ai osârdie şi smerenie în rugăciune, o va primi. Iar când anume să trimită mângâiere, adică a hotărî când anume ea nu aduce vătămare, ţine de sfânta Lui voie şi atotştiinţă, fiindcă este dar al lui Dumnezeu, nu meritul râvnei noastre.
...
Cel smerit nu mai cade în semeaţa cugetare şi păzeşte prin smerenie darul. Aşadar vă sfătuiesc ca atunci când vă cercetează mângâierea duhovnicescă să nu vă mândriţi, ci să vă întoarecţi cugetul spre păcatele proprii. Şi în uscăciunea sufletească să nu vă tulburaţi, ci să credeţi că Domnul va primi osârdia dumneavoastră."