Acestia au trait pe vremea împaratului Aurelian, în Ptolemaida. Erau frati de acelasi sânge; se trageau dintr-un neam ales si fusesera crescuti în chip deosebit de frumos, mai mult cu evlavia, decât cu laptele. Pavel citise cu multa grija Scripturile cele de Dumnezeu insuflate si cugetând adânc la întelesul lor, înca de pe când era tânar astupa gurile ereticilor cu foarte multa usurinta si era un propovaduitor plin de zel al iconomiei Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la noi.
Când împaratul a venit odata în cetatea aceea, Pavel, vazându-l, a îmbarbatat pe sora lui sa aiba curaj si sa fie plina de îndrazneala, de vreme ce o mare ispita se va abate asupra cetatii lor. Iar el s-a întrarmat cu semnul Crucii. Dupa ce s-a însemnat cu semnul Crucii, neîndoindu-se ca este întarit, s-a înfatisat la împarat si a dat pe fata desertaciunea închinarii la idoli.
Pentru aceasta a fost prins si fiind spânzurat a fost strujit cu gheare de fier. Dar sora lui vazându-l asa, a început sa strige împotriva tiranului, ca fratele ei este chinuit pe nedrept. Dar, fiind prinsa si ea, a fost spânzurata si strujita la fel ca fratele ei; dar sfintii care din toate aceste chinuri ramasesera nevatamati au fost pusi în lanturi de fier si aruncati în închisoare.
Îngerul Domnului aratându-li-se în închisoare, au fost sloboziti din lanturi si fiind hraniti îndeajuns de înger, au adus multumiri lui Hristos. Si, fiind adusi din nou înaintea împaratului si nevoind sa jertfeasca idolilor, au fost supusi la nenumarate chinuri, iar dupa aceea li s-au taiat capetele. În felul acesta s-au mutat catre Domnul, primind cununa muceniciei sfântul Pavel si sora lui sfânta Iuliana.
