Stati putin ca nu inteleg, sau nu ma fac inteleasa. Daca traim sub acelasi acoperis fara sa avem insa relatii intime, tot pacat e? Sunt multe persoane care sunt silite sa coabiteze cu persoane care le abuzeaza, rude sau nu, fie ca n-au unde sta, fie ca asa aleg, din dragoste sau mila pt persoana respectiva. Si un parinte sau alta ruda in varsta de care vrei sau trebuie sa ai grija, te poate abuza, fizic si emotional, facandu-te sa te gandesti dc merita nevointa ta, sau nu. De ate ori nu se intampla, cand avem de ales, sa fugim de responsabilitati, sa le lasam pe umerii altora. Apoi ajungem in situatii cand nu mai avem de ales, si totul se intoarce impotriva noastra, parca sa ne amintim pacatele sau sa ne luam partea de umilinta, spre a invata smerenia. Diavolul ne ispiteste din ce in ce, ca pe David pe drumul exilului, iar noi cartim, "pana cand, Doamne?". Am vb cu duhovnicul candva despre asta si a zis ?i dlui ca asa e, dar nu intodeuna nevointa asta (de a suporta pe cineva care ne abuzeaza, chiar si so?) ne e spre mantuire, pt ca se poate ajunge la pacate mai mari, la blesteme, la dorit moartea, a ta sau a pers respective, (sau chiar...), etc... (apropo de asta, m-a uimit cat de "u?or" vorbea dr cu care am vb despre oameni care se omoara, sau au inten?ia, de parca i-ar întâlni la tot pasul...)
Last edited by fallen; 06.03.2014 at 11:17:57.
|