[Mihailc]

De reţinut este faptul că Domnul a răsturnat tarabele şi boutique-rile, fără să-i extermine pe neguţători. Dacă s-ar întoarce astăzi, în trup, printre noi lucrurile ar sta mult mai rău... Însuşi Sfântul Său Nume a ajuns în ziua de azi un brand turistic din care urmaşii neguţătorilor din Templu produc miliarde de dolari, începând de la Ierusalim şi până la marginile pământului. Dincoace de orice alegorism, mânia Domnului a avut o ţintă precisă şi anume comerţul prosper ce parazitează fenomenul religios. Nu există loc semnificativ în ordine duhovnicească unde ochiul dracului să nu lucească pe la porţi, poate cu excepţia Athos-ului. Acolo măcar au concentrat tot bâlciul parareligios într-un singur loc, la Careia, scutindu-i pe pelerini de spectacolul sinistru al exploatării comerciale în restul Muntelui.
Mânia Domnului este o manifestare singulară a exasperării în faţa tupeului nemăsurat al Satanei care, prin intermediul sclavilor şi acoliţilor lui, şi-a făcut tabără în chiar inima celui mai sfânt loc de pe pământ. După ce-am luat act de situaţie descrisă anterior, putem alegoriza cât vrem ieşirea Mântuitorului.