Citat:
În prealabil postat de Nefarian
Stiu ca mandria este unul din cele 7 pacate capitale dar este ea tot timpul un pacat?
Este pacat sa fi mandru de copii tai?sa fi mandru ca esti roman sau sa fi mandru de realizarile tale(bune) ?
Personal cred ca acest cuvant si-a schimbat sensul de-a-lungul timpului si nu e aceeasi mandrie de care se vorbeste in Biblie. Ce parere aveti?
|
Despre mandrie
Acest cuvant, “
mandrie”, a fost atat de mult rejectat in exegeza crestina, incat am fost cu totul vaduviti de
sensul pozitiv al acestui cuvant. Incapatanarea de a ne incadra in norma dogmei creaza confuzie dar si hilaritate cand incercam sa explicam in cuvinte cand simtim “mandrie in sens
pozitiv”, evitand folosirea cuvantului “mandrie”.
-------------------------------------
Mandria este o forma de bucurie/placere suscitata in raport cu diferite forme de
posesiuni ale eu-rilor.
Nu spunem: “
Sunt mandru ca nu mai este innorat” pentru ca nu implica o
posesiune a eului, ci “
Ma bucur ca nu mai este innorat.”
Mandria este de doua feluri
: mandrie rea si mandrie buna.
--------------------------------------------
Mandria rea este o
placere resimtita atunci cand gandim ca eul nostru este superior sub anumite aspecte in raport cu alte
euri (fiinte, oameni, demoni, sfinti, Dumnezeu). Aceasta mandrie poate fi mai usor identificata in fluxul mental daca suntem suficient de atenti. Cu trezvie putem bloca manifestarea ei, pentru a nu hrani inima cu aceasta placere pervertita.
De asemenea,
mandrie rea este si
un sentiment ca meritam ceva (ex. aprecieri, multumiri…) in fata altor
euri - atunci cand consideram ca facem, sau am facut ceva bun. Atunci cand ne consideram
indreptatiti, prin anumite calitati pe care le detinem. Este o forma de mandrie mai insidioasa, profunda. Pentru a scapa de ea, trebuie sa ne lepadam cu totul de noi insine. Putini reusesc sa nu se indreptateasca pe ei insisi. Ispitele de zi cu zi ne demonstreaza din plin aceasta. Cu totii suntem contaminati de aceasta forma de mandrie. Daca pe prima reusim sa o blocam intr-o oarecare masura, cea de a doua necesita o incizie pana in strafundul inimii.
Deci,
mandria rea este orice
inaltare a eului propriu in fata
altor euri, prin diferite forme de gandire.
Incercand sa iubim toate fapturile, exersand dragostea, inima se umple de o caldura care alunga treptat raceala mandriei. Mintea se schimba. Nu mai simte deloc placere atunci cand se inalta pe sine, ci simte placere in placerea celorlalti si durere in durerea celorlalti. Mintea care iubeste
nu se inalta pe sine si
nu asteapta nicio recompensa.
Ce este
mandria buna?
Mandria buna este o
placere resimtita atunci cand constientizam calitatile/posesiunile altora – “
Mandria-in-altii”.
“
Am copii frumosi.”
“
Sunt mandru de tine, fiul meu!”
"
Sunt mandru de voi!" (nu "
Sunt bucuros cu/in/de voi")
De asemenea
, mandrie buna este
o placere resimtita atunci cand constientizam calitati/realizari proprii, amestecata cu sentimentul de recunostinta fata de Dumnezeu. Astfel recunoastem ca sunt primite in dar.
Recunostinta adanceste
smerenia.
Fara recunostinta, aceasta
mandrie buna cade pe panta
mandriei rele.
Este ca benzina, ne poate ajuta sa inaintam, dar daca nu suntem atenti ardem de vii.
Dumnezeu ne porunceste sa cerem
calitati, nu defecte. Si daca El ni la da sa nu le respingem.
Placerea resimtita in aceste daruri lucreaza in tandem cu
recunostinta. Iar recunostinta ne acopera cu
smerenie.
Fara placere in daruri, recunostinta este falsa, formala.
Putem gusta placerea duhovniceasca si totusi sa nu ne lipim de ea. Nelipirea inimii de placeri duhovnicesti este o lucrare inalta. Aceasta aduce covarsire de daruri, in cel slobod, care nu se leaga de nimic, care inainteaza mereu in Dumnezeu.
Mandria buna este placerea care exprima si alimenteaza recunostinta. Iar recunostinta este cea care hraneste smerenia.
Mandria buna este combustibilul
smereniei. Cand veriga recunostintei se rupe
mandria buna se transforma in
mandrie rea, iar
smerenia moare.
Aceasta
mandrie buna este absolut necesara in stabilizarea si aprofundarea virtutilor.
Unii nu inteleg functia lucrativa
a mandriei cele bune, fiind intr-o stare de confuzie, fara spor launtric.
Altii o inteleg, dar nu o denumesc astfel pentru ca acest cuvant este ireconciliabil in teza crestina cu smerenia.
Se foloseste de exemplu "
Ma laud in Domnul" o placere care recunoaste sursa calitatilor daruite.