[Mihailc]

"Apoi, să luăm Postul în serios înseamnă să-l considerăm mai întâi de toate la cel mai profund nivel posibil ca o întrebare duhovnicească ce are nevoie de un răspuns, de o hotărâre, de un plan, de un efort continuu. Din această cauză, după cum ştim, săptămânile destinate pregătirii pentru Post erau stabilite de Biserică. Aceasta este vremea răspunsului, a hotărârii şi a planului. Iar aici cel mai bun şi mai uşor drum este acela de a urma călăuzirea Bisericii – prin meditaţia asupra celor cinci teme evanghelice oferite nouă în cele cinci Duminici ale perioadei de dinaintea Postului: aceea a dorinţei (Zaheu), a smereniei (Vameşul şi Fariseul), a întoarcerii din exil (Fiul risipitor), a judecăţii (Înfricoşata Judecată) şi a iertării (Izgonirea lui Adam din Rai).

Aceste pericope nu sunt făcute numai pentru a le asculta în biserică; ideea este ca ele trebuie să fie “luate acasă“, pentru a medita asupra lor în lumina vieţii mele, situaţiei mele cu semenii cu care trăiesc. Dacă la această meditaţie se adaugă rugăciunea acestei perioade de dinainte de Post: “Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de Viaţă …” şi Psalmul 137 – “La râul Babilonului…“ – începem să înţelegem ce “înseamnă” să simţi împreună cu Biserica cum o perioadă liturgică colorează existenţa zilnică. Este de asemenea timpul potrivit pentru a citi o carte cu conţinut duhovnicesc. Scopul acestei citiri nu este numai acela de a ne îmbogăţi cunoştinţele despre credinţă; ci, în primul rând, de a ne curăţi mintea noastră de toate cele de care e plină de obicei. Este pur şi simplu incredibil cât de aglomerată este mintea noastră cu tot felul de griji şi interese, frământări şi sentimente, şi cât de puţin controlăm această aglomerare. Prin citirea unei cărţi religioase, prin concentrarea atenţiei asupra a ceva total diferit de cuprinsul obişnuit al gândirii noastre, se creează prin sine o altă atmosferă mentală şi duhovnicească. Acestea nu sunt “reţete” – aici pot exista şi alte moduri de pregătire pentru Post. Important este ca în această perioadă de pregătire dinaintea Postului să-l privim ca şi cum am fi departe, ca pe ceva care se apropie de noi sau probabil ca pe ceva trimis nouă de Iisus Domnul, ca pe o şansă pentru schimbare, pentru înnoire şi adâncire; iar dacă luăm această şansă viitoare în serios, astfel, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Iertării), atunci când plecăm de acasă la Vecernie să fim pregătiţi pentru a ne împropria – fie şi numai parţial – cuvintele Prochimenului cel Mare care va deschide Postul Mare: (Să nu întorci faţa Ta la sluga Ta ; când mă necăjesc degrab mă auzi….)"(Alexander Schmemann - Postul Mare)

http://www.librariasophia.ro/carti-P...r-so-9971.html