[vsovivivi]

Cînd mergi pe stradă printre oameni, prin mulţime, ai poftă de fete, de fecioare, să le vezi, să le mănânci din ochi... defapt acolo în tine e vorba de o poftă vicleană rea şi perversă.

În ochiul tău se întâmplă o ispitire continuă spre trădare când s-arată ceva tineresc, eşti dus spre mituire cu duhul minciunii măririi de sine, bun şi cu multe merite şi plin de experienţă, matur, capeţi o speranţă deşartă râvnind la o viitoare hrănire frumoasă cu lapte şi miere, vrei o întinerire şi o remodelare cu un chip tânăr şi frumos şi puternic şi feciorelinc desenat în amestecul acela care-ţi place mult...

...Acolo în laptele şi mierea cea foarte merituoasă se întâmplă incredibilizarea cea rea prin minciuna luptei pentru luptă, minciuna inversă, aluatul fariseilor, neghina vopsită dată la împrăştiat, dezgolirea şi dezbrăcarea şi descoperirea spre pâră şi trădare, în sensul că pictând în ea ca într-o cremă dulce, desenând şi pictând fetele ca pe nisip pentru ca să arate ele cât mai frumos să-ţi placă, tu ca mare artist privind şi lingând şi mâncând din ochi capeţi merite ucigaşe şi vrei să fii lăudat apoi de ele la toate meritele tale ucigaşe dar tu nu realizezi uciderea lui Dumnezeu în voi înşivă... defapt meritele după care-ţi ascunzi uciderile, meritele cu care dai să te lauzi nu sunt meritele tale căci tu ce merite poţi avea ci alea sunt meritele pe care le-ai furat de la Dumnezeu, prin superstiţii, mituri şi bârfe de la gLume, le-ai moştenit de la părinţi sau le-ai obţinut prin talent pervers şi lucrând singur cică fără niciun ajutor... ca un tip original, ca o cauză unică a succesului, a plăcerii şi a fericirilor veşnice. E vorba deci de merite... de viaţă şi de moarte, de minciună pentru pâră trădătoare sau minciună pentru păzirea tainelor sfinte .

Şi tu ca prostul credul şi naiv privind fetele, fecioarele, tinerele, că şi lor le place să le acorzi importanţă şi merite privindu-le, flirtând, adulând artistic, adulmecând.. îţi vine să le mănânci ca pe îngheţată ca să te lauzi de cât de frumos le pictezi tu în lapte şi miere şi atunci prin ochi îţi iese o limbă ca de şarpe, ca de pisică sau alt animal ca să le lingi parcă din milă aşa ca animalele ce-şi mângâie puii ca să-i cureţe, să-i spele, să-i iubească... doar că omul linge viceversa căci la om linsul e viclenie şi tu nu faci altceva decât că te încânţi, te încânţi cu păcatul, cu mângâierea păcatelor şi doar le ispiteşti şi pe ele şi pe tine ca să cazi în recidivă căci tu sevrotic fiind sigur vrei defapt altceva: să le prăjeşti şi să le mănânci ca pe orice cărnărie albă sau bronzată, roză sau rumenită cu ochi alunecoşi, înlăcrimaţi, dulci, şi cu gesturi pline de capricii feciorelnice pe care ai vrea să le bei........ fireşte că le mănânci şi le bei în timp ce ţi-ar place să faci sex pervers cu ele, sex adulter, sex trădător, sex fantezist ce imită poziţiile trădării, prilejurile şi obrăzniciile locurilor unde se poate întâmpla trădarea, înşelarea, încestul, lăcomia, căci omul viclean şi rău şi naiv şi credul şi necredincios se dă el tatăl acelei fete pe care o seduce... arătându-se un tată credibil, capabil, dibaci, jmecher ce nu se lasă fraierit, lacom şi egoist pentru a face avere, pentru a se realiza, un tată al minciunii pentru a se descurac, un tatăl totalitar pentru a stăpâni şi supune, imbatabil, neînfricat, tatăl a toate... şi ea ca proasta credulă acceptă să-şi lepede pe adevăratul Tată-Dumnezeu, pe proprii părinţi trupeşti, pe fraţi, pe duhovnici, pe prieteni, pe apropiaţi... ca să se lasă amăgită cu înfierea la acest tată adoptiv... tatăl viclean, necredincios, ispititor-frumos şi rău.

Deci e vorba de merite furate cu care se laudă prostul făţarnic cu faţă cool în timp ce născoceşte frumuseţi pictând în lapte şi miere pe stradă privind la fete şi fecioare tinere în timp ce le linge ca pe pui prin ochi... da' invers... adică nu spre milă şi curăţire şi iubire ca animalele ci invers: spre pofte perverse, spre trădare şi răzbunare prin viclenie!

Ca să ieşim de acolo, din ispită şi din calea cea rea ce duce la pierzare, Dumnezeu ne-a învăţat să nu lucrăm noi ci EL prin noi, şi nu pentru meritele noastre egoiste ci să lucreze El prin noi pentru meritele cele tainice ale Tatălui ceresc fiindcă slava Lui e bună şi altruistă. Dumnezeu întotdeauna împarte meritele Sale cu omul chiar dacă defapt ale Lui sunt toate meritele oricărei lucrări şi chiar dacă numai Lui Ii se cuvin toate laudele... El împarte sfinţenia Sa cu toată făptura şi cu toată creaţia Sa fiindcă e un Dumnezeu iubitor tainic şi altruist tainic în iubirea Lui cea sfântă şi curată şi curăţitoare.