Într-adevăr, lipsa smereniei, respectiv mândria este răspunsul. Nu din vreun calcul a căzut Satan, ci pentru că, fiind neasemuit de frumos, dar și foarte inteligent, a căzut în autoadmirație, în narcisism și, centrându-se pe sine, poate că nici nu L-a mai văzut pe Dumnezeu. (În fond, așa se întâmplă și cu omul. Pe Dumnezeu nu-L vede decât cel cu inima smerită.) Sau, dacă a continuat să-L vadă, nu L-a mai văzut în toată slava Sa, considerându-se pe sine, dacă nu cauza Creației, cel puțin împăratul ei.