[cristiboss56]

Cea de-a doua săptămână din Postul Mare o începem luând aminte la cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!“. Parcă aceste cuvinte se strecoară în sufletul fiecăruia. Cei supăraţi, descurajaţi, bolnavi sau părăsiţi, toţi sunt aşteptaţi să primească mângâierea Domnului Hristos. El, ca un Părinte iubitor, ne ajută să putem duce crucea acestei vieţi. Spune Domnul Hristos despre Sine că este „blând şi smerit cu inima“. Nici nu ar putea fi altfel; El a dus crucea păcatelor lumii întregi pe dealul Golgotei. Fiecăruia dintre noi Mântuitorul ne oferă un „jug“. Să nu ne speriem sau descurajăm! Jugul Său este, de fapt, raniţa plină cu zilele vieţii noastre. Acest jug este bun şi povara sa este uşoară atât timp cât suntem aproape de Mântuitorul. Când Îl părăsim, toată povara aceasta devine grea şi cu anevoie de purtat. În post, să redescoperim blândeţea şi smerenia. Ele sunt cele care ne dau măsura unui autentic urmaş al Mântuitorului.
Blândeţea şi smerenia inimii sunt virtuţi fără de care nu numai Împărăţia Cerească nu o moştenim, dar nici pe pământ nu suntem fericiţi, nici linişte sufletească nu avem.
Să învăţăm să ne mustrăm pentru toate în minte şi să ne judecăm pe noi, nu pe alţii, căci cu cât suntem mai smeriţi, cu atât creştem mai mult; Dumnezeu îi iubeşte pe cei smeriţi şi revarsă pestei ei darul Său. (Sfântul Antonie de la Optina)