Îmi par justificate problemele pe care le ridici. Și eu cred că ar fi bine ca viața parohială să fie mai bogată, ca pe lângă slujbe – care sunt esențiale, ele fiind principala hrană a sufletului - să existe și un timp al întâlnirilor preoților cu credincioșii. În unele din parohiile bucureștene se rezervă săptămânal un astfel de timp, mai ales pentru tineri. Patriarhul Daniel am constatat că lucrează în sensul acesta, al intensificării vieții parohiilor: sunt preoți mai mulți la fiecare parohie, iar programul este mai bogat, având slujbe mai multe și ore alocate spovedaniei respectiv catehezei.

În orice caz, cred că o participare cât mai frecventă la viața Bisericii ar rezolva problemele lipsei de comunicare. Pe de o parte, răspunsuri primim la predică (mulți constată adesea că preotul parcă vorbește pentru ei), pe de altă parte, te poți apropia de creștini care au avut probleme similare și îți pot împărtăși din experiența lor. Apoi, sigur că sunt și cărțile, multe dintre ele recomandate și pe acest forum.

Poate îți amintești că părintele Galeriu dădea tuturor la spovedanie următorul program de viață:
1. Să iubiți Biserica - participare la Sf. Liturghie și la celelalte slujbe, dacă se poate;
2. Rugăciune zilnică: rugăciunile de dimineață și de seara, la cele 3 mese, precum și cea de toată vremea („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”); pentru aceasta din urmă recomanda să i se aloce și un timp special, de 10-15 minute, în care mintea să nu se îndeletnicească decât cu ea;
3. Citire în fiecare zi câte puțin din cărțile sfinte: Noul Testament, Sfinții Părinți ș.a.
4. Cu lumea să aveți legătură divină, iar nu păgână.

Cred că asta e cam tot ce-i trebuie unui om ca să fie creștin. Doamne ajută!

P.S. Cred, totuși, că felul specific în care Biserica se adresează credincioșilor – îi învață, îi consiliază, îi mângâie, dacă vrei, îi hrănește duhovnicește, cu alte cuvinte – este prin intermediul slujbelor, care acum, în perioada Triodului, sunt multe și deosebit de adânci. Cine poate participa la toate, începând cu Canonul cel Mare din prima săptămână, apoi cu celelalte și terminând cu Deniile, mult folos duhovnicesc și sufletesc va avea. Se poate ca, petrecând cât mai mult cu Biserica acest post, întrebările și neliniștile care nu-și găsesc răspuns să dispară.
Știu că în străinătate, unde te afli, biserica nu îți este aproape, poate nici slujbele nu se fac așa ca în țară, însă prezența integrală în biserică (trup, minte și inimă) nu cred că se poate înlocui cu ceva.