Citat:
În prealabil postat de Annyta
Ai primit câteva întrebări/ gânduri la care ader:
- Înainte de a-ți spune că are depresie, ți se părea ceva în neregulă cu el? Cum se manifestă concret această problemă?
- De unde știi că starea depresivă nu se va vindeca, sau va fi menținută sub control?
- Ce părere ai de un om considerat sănătos, dar trufaș, iute la mânie...?
Părerea mea este că în citatul de mai jos ar trebui pus în ghilimele atributul "înțeleaptă"...
"Lumea, acum ca și atunci, este pragmatică, înțeleaptă, își face calcule, socoteli, analizează, raționează, cumpănește."
Apropos și de cele rămase de la Isaia "și dreptatea noastră, toată, ca o cârpă lepădată" [înaintea Ta].
Desigur, decizia e a ta și nu trebuie să te înhami la ceva ce nu poți duce...
|
1. Nu mi se parea ceva in neregula cu el. Ne si cunoastem de putin timp, de jumatate de an. Nu am trecut impreuna prin chestii de viata grele care sa implice dureri si socuri - boli, spitalizare, decese ale parintilor/rudelor sau altele si nu locuim impreuna ca sa-l vad acasa cum e. Am observat ca nu consuma alcool deloc. Altfel e destul de controlat. Concret nu stiu cum se manifesta ca e sub tratament, nu stiu daca il cunosc, de asta si spuneam ca e linistit, dar oare el e asa sau nu. Pare un om normal, de asta mi-a cazut ca o bomba in cap. Un pic mi s-a parut in neregula graba spre casatorie si declaratii de iubire, ma cam sperie repezeala si ca "esti de-acum a mea", iar eu il mai temperez facand glumite ca trebuie sa ne mai cunoastem, ca daca "sunt o sotie care arde pana si oul fiert ce se face? da divort?"
2. Nu stiu.
3. Proasta. Nu stau alaturi de un om trufas si iute la manie, nervos.