antonia, de acord cu tine in mare parte.
Dar in depresie nu ajunge. Ideea e sa nu renunte la tratament; depresia nu trece doar asa ca duci o viata duhovniceasca autentica. E o problema psihica care trebuie luata in atentie, asa cum a facut-o el; de-asta ia tratament.
Apoi, depresia NU se mosteneste. Asta e un mit. Te poti naste cu un temperament melancolic, ceea ce nu e nici pe-aproape la fel cu depresia. Depresia apare ca si consecinta la anumite trairi traumatizante; ca si la el, scandaliurile din familie. Si, cel putin 18 ani, nu poti scapa din familie doar pentru ca nu iti place comportamentul lor; familia nu ti-o alegi. Dupa ani de zile de scandaluri, nici nu e de mirare ca intri in depresie.
Omul, totusi e responsabil; daca nu era, se complacea in problema care o avea, nu lua tratament; si e un tratament care va trebui sa-l ia foarte mult timp, poate chiar toata viata; dar pentru asta nu trebuie dat la o parte. Un om depresiv care e sub tratament, nu e un pericol. E un om responsabil, care stie ca are o problema si care vrea sa o trateze.
Intrebare: el sta tot cu parintii?
O sa iti spun de am am intrebat, dupa ce imi raspunzi.
|