Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Aici trebuie să facem apel la discernământ, fiind ?i acesta o virtute cre?tină. A ierta răul care ?i se face ?ie personal înseamnă să nu i-l întorci la fel, ba mai mult, să continui să-l iube?ti ?i să-l ui?i, să nu îl ?ii minte pentru ca mai târziu să i-l aminte?ti.
Dar răul pe care-l face poate avea urmări ?i în al?ii, poate produce sminteală, îi poate vătăma grav (pe cei mici ca vârstă sau doar în credin?ă). Sau îl vatămă chiar pe cel care-l face. Dar pentru astfel de situa?ii tot la Hristos avem răspunsul, căci nu i-a lăsat să doarmă lini?ti?i pe cei ce gre?eau (îndeosebi pe ipocri?i), ci le-a arătat unde gre?esc, deplângându-i.
Iar noi, când ne pregătim de spovedanie, una dintre întrebările din îndreptar (sau pe care ne-o pune duhovnicul) este dacă nu am văzut pe cineva făcând vreun rău ?i am tăcut (făcându-ne părta?i).
Deci nici în privin?a blasfemiei ?i a ereziei nu se cade să tăcem, căci pot aduce sminteală.
.
|
Uite de acest aspect am uitat...("am vazut pe cineva facand rau si nu l-am indreptat"). Desigur, sunt si situatii cand " dreptatea noastra nu face cat o carpa lepadata", cand vedem doar paiul din ochiul celuilalt... Sau cand incercam sa indreptam smintim mai rau, asa cum patesc eu acasa daca incerc sa zic ceva (de ex, cand am vrut sa zic ca "nu tr sa ne ingrijim de ce mancam, imbracam.,ci sa cautam mai intai Imparatia cerurilor si toate ni se uor adauga" mi s-a zis ca "adica ne invata sa fim lenesi si sa asteptam sa ne pice din cer???") si multe altele asemenea ca mi-e frica sa mai aduc vorba... Ce mai incoace si-n colo, n-am "har lucrator", putere de a convinge si pe altii...de fapt asta n-are nimeni de la sine, ci numai daca o cere si daca i-o da Dumnezeu.