[Mihailc]

În prealabil postat de fallen

Sa vezi pe cineva ca pe un dar de la Dumnezeu, ca pe un raspuns la rugaciunile tale, mi se pare ok, dar ca pe o "icoana"(facatoare de minuni) nu e totusi putin cam mult? Nimeni nu poate face minuni decat cu voia si prin puterea lui Dumnezeu. Iar sa astepti ca altcineva, alta persoana, sa faca minuni in viata ta, sa-ti dea tot ce nu ai avut pana acum (sentimental vb) e o asteptare pu?in cam mare pe umerii persoanei respective. Afara de asta, nu este sanatos pt nimeni ca fericirea si confortul lui psihic sa depinda de altcineva (cautati detalii despre asazisa "personalitate adictiva" sau "borderline"). Din pacate, acest tip de tulburare e destul de frecvent intalnit la noi si se si "mosteneste", sau mb zis se "invata" de la parinti. E ok sa-ti iubesti mama, sa depinzi de ea, dar pana la o varsta; e normal apoi sa-ti iubesti sotul/ sotia, dar fara insa a deveni "dependent"...adica sa simti ca fara el/ea existenta ta nu mai are nici un sens.

Eram aproape sigur că voi fi înţeles greşit. Şi nu atât eu, cât anumite aspecte ale spiritualităţii creştine care sunt percepute îndeobşte ca nişte metafore exagerate, fără relevanţă în viaţa oamenilor. Dar ca să nu adâncesc neînţelegerea, întreb şi eu ca unul care încearcă să priceapă de la alţii unele lucruri:

- ce înseamnă a fi chip (eikon) şi asemănare a lui Dumnezeu?
- la ce se referă expresiile "a te îmbrăca cu Hristos" şi "nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine"?
- ce este o icoană a lui Hristos?

În Biserică şi în căsnicia îmbisericită nu există indivizi autonomi. Şi cel mai mare sfânt în viaţă are un duhovnic şi se împărtăşeşte din mâinile unui preot. Pentru ca sufletul să-şi lucreze mântuirea în această lume are nevoie de trup, iar trupul ca să fie viu nu poate să se lepede de suflet, declarându-şi autonomia şi independenţa. Dacă sufletul şi trupul se despart, niciunul nu mai poate face nimic pentru sine, dar cât sunt împreună salvarea amândurora mai este posibilă. Iar în căsnicia binecuvântată de Dumnezeu bărbatul şi femeia devin un singur trup, cam aşa aud eu că se propovăduieşte la biserică. Asta înseamnă că cei doi au renunţat în mod liber la condiţia de indivizi, fără a-şi pierde caracteristicile personale, optând pentru alt mod de existenţă, cel al comuniunii organice întru Hristos.
"Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi." (1Corinteni 12:21). Atât ochiul cât şi capul au posibilitatea să supravieţuiască şi fără mână sau picior, dar vor trăi tot restul vieţii cu un handicap.

Caracteristic unei icoane făcătoare de minuni este să ipostazieze voia şi puterea lui Dumnezeu. Nicio icoană nu face minuni prin lucrare proprie.

Un om nu poate fi el însuşi, în mod exclusiv, sensul vieţii cuiva. Dar poate fi un indicator către sensul vieţii cuiva, aşa cum duhovnicul nu este el însuşi Dumnezeu ca să-ţi ierte păcatele, dar lucrează în numele şi cu puterea lui Dumnezeu când îţi dă dezlegare şi îţi arată voia lui Dumnezeu când îţi dă sfat.