[AlinB]

Ioana, acum stim mai multe despre cum stau lucrurile.

Intr-adevar, 39 de ani este din pacate o varsta la care optiunile se restrang foarte mult, nu poti sa mai astepti prea mult, daca vrei un copil.
Desi si infierea poate fi o optiune deloc neglijabila.

Nu toti putem duce in spate orice, in sensul de a ne inahama voluntar la astfel de sarcini.

Uneori e greu de dus caracterul celui de langa tine si fara ca acea persoana sa fie clientul unui psihiatru.
O poti face, dar nu este intotdeuna cosntructiv, duhovniceste vorbind.
Unii pur si simplu se prabusesc sub aceasta greutate si mai rau este ca trag dupa ei si pe altii, copii in special.

Esti intr-adevar o persoana realista, si dilema ta este abordata foarte matur si realist dar noi din pacate stim prea putine despre el, despre profunzimea relatiei voastre, asa cum si tu stii prea putin despre natura exacta a problemei lui care asa cum ai inteles, poate ascunde probleme mai grave decat depresia.

Nu stim nimic despre sentimentele lui, te iubeste cu adevarat sau pur si simplu are nevoie de cineva?
Doreste o familie din toata inima sau doar pentru ca mai tarziu ar putea fi prea tarziu?
Iubeste copii sau ii considera inevitabili in casatorie?
Este capabil de a darui afectiune sau asteapta sa i se umple golurile?
etc.

In orice caz, partea cu mostenirea genetica ca sa o intelegi gresit, nu inseamna ca astfel de probleme se transmit.
Copilul s-ar putea sa aiba un fond psihic care sa-l predispuna, dar daca va fi crescut cum trebuie, si va avea o viata curata, nu cred ca exista un risc deosebit.
Problemele astea apar pe fondul unei vieti de familie deficitare in primul rand.