Citat:
În prealabil postat de fallen
Sa dea Dumnezeu in primul rand sa avem putere sa rabdam nedreptatile, si apoi ca rabdarea noastra sa fie spre smerirea celui care ne nedreptateste, si nu spre incurajarea lui (dar asta nu mai depinde de noi ci numai de ei) si nici spre descurajarea si mahnirea sufletelor noastre! Iar cand simtim ca nu mai putem, sa zicem si noi precum Mantuitorul "Doamne daca este cu putinta sa treaca acest pahar de la mine, dar..." Macar in teorie, daca in practica e mai greu :). Pana la urma, poate si noi nedreptatim pe altii mai "mici". Ce vina au ei (cei cu care lucram, de exemplu) ca sunt needucati, inculti, analfabeti, ignoranti, impertinenti, etc? Daca "cuvantul lui Dumnezeu" nu a ajuns si la ei? Poate e gresit sa ne revoltam, maniem, in loc sa cerem lui Dumnezeu sa ne dea cuvant de intelepciune, spre a-i lumina?
|
...cu toate ca in unele cazuri este o cauza pierduta, si ne consumam inutil rabdarea si energia, nemairamanandu-ne suficiente resurse pt noi si ai nostri, si lucrurile cu adevarat importante? Sau aici intervine ce spunea Mihail, si anume patima mandriei, si a slavei desarte, care nu ne da pace pana nu reusim ce ne-am propus sa demonstram?