View Single Post
  #172  
Vechi 19.03.2014, 17:39:40
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.076
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihailc Vezi mesajul
În raportul dintre sfătuitor și sfătuit, unul domină și celălalt e dominat. Primul se cațără pe o poziție de autoritate, iar al doilea rămâne sau retrogradează într-o poziție subalternă, fapt care poate să determine infiltrarea unui păcăt comun "sub acoperire" în mințile amândurora: mândria, în prima variantă gonflată de conștiința unei superiorități circumstanțiale, iar în a doua variantă rănită de declanșarea complexului de inferioritate prin simțirea umilinței de a fi cumva condus, dirijat, deci incompetent în administrarea problemelor propriei vieți.
Genul sfătosului care vrea să pară priceput la toate produce iritare, mai ales când cel în cauză își camuflează haosul din propria viață prin dorința/nevoia patologică de a pune ordine matematică în viețile altora. Găsim prin biserici (și pe internet mai ales) destui creștini care practică joaca de-a duhovnicii prin proiectarea unei păreri de sine eronată în exterior, sub pretextul că ei pun în practică lucrarea îndreptării aproapelui. Uneori nici preoții nu sunt atât de zeloși ca aceștia, deși e vorba de un zel nebun și contraproductiv pentru toată lumea. Când un orb "călăuzește" un alt orb știm ce se întâmplă, din Evanghelie.

Pe de altă parte Tradiția ne amintește că "cine vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească", "mântuirea stă întru mult sfat" și "cei lipsiți de povățuitori cad ca frunzele", deci nu suntem îndreptățiți nici să dormim în propria noastră autosuficiență. Dar fiecare este liber să întrebe/ceară sfat acolo unde crede că găsește înțelegere adecvată pentru problemele lui. Duhovnicul, o prietenie profundă și oamenii pe care-i iubim și ne iubesc sunt tot atâtea instanțe cu ajutorul cărora putem traversa cu bine impasuri și ieși din fundături.
Exact,vad ca nimeni nu a luat in calcul mandria sifonata a celui care pacatuieste.
Eu zic ca noi insine nu mantuim pe nimeni cu interventii din afara;am vazut cazuri live in familie,cunoscuti,prieteni :un sot este credincios si nu reuseste toata viata sa-si mantuiasca sotia...si mor asa in lumi diferite!
De ce ? Pt ca nu putem sa facem noi totul pt mantuirea altora caci lucrarea incepe mai intai in constiinta lor.
Ce se intampla cand ii faci unui prieten comentarii despre ce este"bine si rau"? Se ofuscheaza,ii ranesti orgoliul si-ti intoarce spatele;am patit-o de multe ori si am vazut ca nu procedez bine. Important este sa faca fiecare ce doreste pe propriile raspunderi,caci si greselile sunt cei mai mari profesori.

Bine asta nu inseamna ca as ramane muta in fata unor probleme legate de morala adica daca as vedea un om care il maltrateaza pe altul as interveni,la fel as raporta orice act criminal incepand chiar cu furt mic de portofel.
La fel cum nu mi-as vedea de treaba daca cineva apropiat mi-ar spune ca vrea sa avorteze sau sa omoare pe cineva... Bine,dar asta teoretic nu se cam intampla,toate prietenele care au recurs la avort mi-au spus dupa cand chiar nu se mai putea face nimic.
In rest ,am atata de lucru cu mine insami caci daca as plina de intentiile cele mai bune ,tot nu as putea sa-i indrept pe altii din lipsa de timp.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote