[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

De unde aveti aceasta impresie, stimata doamna? Sunt mirat, deoarece cunostintele mele de matemetica si fizica sunt destul de adanci. Iar notele la aceste materii au fost excelente. Fizica cuantica nu poate fi priceputa fara cunostinte bunicele de matematici, iar la fizica cuantica ma pricep binisor, as putea zice. Am folosit diminutivele deoarece nu sunt un geniu. Oricum, daca dumneavoastra aveti astfel de cunostinte, ar trebui sa va puteti argumenta cu usurinta afirmatiile.
Am crezut ca este evidenta framantarea mea, dusa pana la extremul dureros, ca sa nu fiu tratat cu afirmatii ce nu ma ajuta. Am pornit aceasta discutie deoarece sunt chiar foarte bulversat, deoarece am trecut de curand granita dintre necredinta si credinta. Imi este clar ca am devenit credincios si ca nu exista alternativa, decat sa cred. Dar imi este extrem de greu, trecutul cunostintelor mele ma impiedica rau de tot, iar prezentul cunostintelor nu reuseste sa se aseze: e un razboi, un tumult, o nebuloasa. Ma aflu in pozitia lui Chesterton (parca el zicea): "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".

Să nu o interpretezi ca pe o pedanterie, dar autorul original al acestei faimoase mărturisiri este un tată disperat al unui copil posedat de un duh mut, a cărui vindecare este relatată în Evanghelia după Marcu.

Iată şi textul evanghelic, pe care te rog să-l citeşti cu atenţie:

"Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post." (Marcu 9: 17-29)