[cristiboss56]

Dumnezeule, Dumnezeul nostru, de Care heruvimii şi toate adâncurile tremură, Cel Ce de-a pururea îi asculţi pe cei ce Te cheamă cu inimă zdrobită, Cel Ce ai zis: “Mai înainte de a Mă chema de faţă sunt”, vino şi acum, Stăpâne, la noi şi pleacă urechea Ta spre neputinţa noastră ! Cel Ce de-a pururea ne chemi pe noi, care ne întoarcem mereu de la Tine deşi Tu ne faci bine, trimite întru noi umilinţă şi, precum ai arătat odinioară piatra din pustie, arată şi inimile noastre cele împietrite vărsând izvoare de lacrimi. Cu frică şi cutremur cădem la Tine şi ne rugăm:
Doamne, Doamne, iartă-ne greşelile de până acum, făcute din neştiinţă sau cu ştiinţă.
Căci ştim că mare este mila Ta, Iubitorule de oameni, şi pentru aceasta îndrăznim să ne rugăm Ţie.
Adu-Ţi aminte de noi, păcătoşii Tăi robi, când chemăm numele Tău cel sfânt şi nu ne lipsi de nădejdea noastră. Învredniceşte-ne să Te iubim şi să ne temem de Tine din toată inima şi să facem întru toate voia Ta, ca astfel, curăţindu-ne cugetele şi inimile, să Te aflăm milostiv în ceasul morţii şi al Judecăţii. Amin!
(Sfântul Grigorie Teologul)