În prealabil postat de N.Priceputu
Nu cred că de vină sunt metehnele, ci altceva, și nu doar în cazul tău.
Sunt pline bisericile de rugăciuni pentru căsătorie. Se duc mamele și dau acatiste ca să se mărite fata (care adesea trăiește necununată). Însă nu înțeleg de ce părinții nu-i mai învață pe copii despre întemeierea unei familii, despre unicitatea soțului, despre curăția dinainte de nuntă. Lucrurile trebuie să fie foarte clare atât în mințile părinților, cât și ale copiilor: De la casa părintească pleci, în urma nunții, la casa ta; sau la mânăstire. Sau, în fine, cine nu vrea nici una, nici alta, să iubească curăția, să se ferească de păcat, îndeosebi de cel trupesc, după cum arată sf. Pavel.
Dacă s-ar proceda așa, căsătoriile s-ar produce în jurul vârstei de 20 de ani, s-ar naște copii, familiile ar avea mai multă stabilitate. Altfel, partenerii se schimbă unul după altul, taina unicității se pierde, oricine devine înlocuibil și fiecare începe să pună în balanță ofertele pe care viața i le scoate în cale, ezitând să facă pasul decisiv.
Or, atunci când crezi în unicitatea căsătoriei, te legi înaintea lui Dumnezeu cu un om, știi că ăla e omul tău până la sfârșit, cu bune și cu rele. Te-ai făcut un trup cu el, iar dezlipirea este un păcat. Sigur, se iartă și acesta, ca orice păcat, dar urmele rămân pentru totdeauna. Nu vei mai fi întreg.
|